A doua săptămână la grădiniță: de ce e mai grea decât prima

În prima zi de grădiniță, copiii sunt adesea curioși. Se uită în jur, descoperă jucării, privesc alți copii pe care nu i-au mai văzut. Mulți părinți respiră ușurați: „Nu a fost atât de rău.” Dar apoi vine săptămâna a doua și lucrurile se schimbă. Plânsete mai lungi, refuzul de a intra în clasă, insistențe: „Nu vreau la grădi.”

De ce apare reculul

Psihologii explică fenomenul simplu: în prima săptămână, copilul încă nu înțelege pe deplin ce i se întâmplă. Pare o experiență nouă, poate chiar o joacă. În a doua săptămână însă, realizează că separarea de părinți se repetă zilnic. Începe să înțeleagă că nu e vorba doar de o vizită, ci de o rutină.

Această conștientizare declanșează anxietate. Copilul se întreabă: „De ce mă lasă mama aici? O să se mai întoarcă? Cât durează până vine după mine?” Și pentru că nu are instrumentele cognitive să își răspundă singur, reacționează prin plâns, agățare sau refuz.

Șocul pentru părinți

Pentru adulți, a doua săptămână e adesea mai grea decât prima. Se așteptau ca lucrurile să meargă din ce în ce mai lin, dar descoperă că e invers. Apar întrebările: „Am făcut bine că l-am dus acum? Nu cumva îl traumatizez?” Sentimentul de vinovăție e intens, mai ales atunci când copilul rămâne plângând la poartă.

Ce ajută și ce nu

• Ritualul de despărțire scurt. Cu cât părintele stă mai mult, cu atât copilul devine mai anxios. Un „te iubesc, vin după tine după masă” spus ferm și cald e mai eficient decât minute de amânare.

• Coerența. Dacă într-o zi copilul e dus, iar în alta e lăsat acasă pentru că „plângea prea tare”, adaptarea se prelungește.

• Sprijinul educatoarei. Modul în care îl primește contează enorm: o voce calmă, o îmbrățișare, o atenție direcționată către o activitate.

Ce nu ajută? Promisiunile false („stau pe hol și mă întorc imediat”) sau recompensele exagerate. Ele creează confuzie și cresc neîncrederea.

Cât durează, de fapt, acomodarea

Nu există o rețetă universală. Unii copii se liniștesc după două-trei săptămâni, alții au nevoie de luni. E important ca părintele să știe că procesul nu e liniar: pot exista zile bune, urmate de zile dificile, fără să însemne că ceva e „în neregulă”.

Citește și Adaptarea la creșă. De ce plâng copiii atunci când aud alți copii plângând?