Mulți părinți descoperă bruxismul într-un mod neașteptat: liniștea nopții este întreruptă de un sunet aspru, repetitiv. Copilul scrâșnește din dinți în somn. Prima reacție este adesea îngrijorarea. Se strică dinții? Este un semn de stres? Trebuie intervenit imediat?
Bruxismul nocturn la copii este mai frecvent decât credem și, în majoritatea cazurilor, nu indică o problemă gravă. Însă contextul face diferența.
Ce este bruxismul?
Bruxismul reprezintă încleștarea sau scrâșnirea involuntară a dinților, de obicei în timpul somnului. La copii, apare cel mai frecvent între 3 și 10 ani și poate coincide cu perioadele de erupție dentară sau schimbarea dentiției.
Există două tipuri:
– bruxism nocturn (în timpul somnului)
– bruxism diurn (în stare de veghe, asociat adesea cu tensiune sau concentrare)
Cel nocturn este cel care îngrijorează cel mai mult părinții.
Cât de frecvent este?
Studiile arată că între 15% și 30% dintre copii pot prezenta episoade de bruxism la un moment dat în copilărie. În multe situații, fenomenul este tranzitoriu și dispare spontan odată cu maturizarea sistemului nervos și stabilizarea ocluziei dentare.
De ce apare bruxismul la copii?
Cauzele nu sunt unice. Bruxismul este considerat un fenomen multifactorial.
1. Maturizarea sistemului nervos
La copiii mici, sistemul nervos central este încă în dezvoltare. Episoadele de bruxism pot fi legate de micro-treziri în timpul somnului și de reglarea incompletă a ciclurilor somn-veghe. În multe cazuri, este un fenomen de dezvoltare.
2. Erupția sau schimbarea dinților
În perioadele în care apar dinți noi sau când dinții de lapte sunt înlocuiți, copilul poate experimenta senzații de presiune la nivel gingival. Scrâșnitul poate fi un răspuns reflex.
3. Stresul și tensiunea emoțională
Deși nu orice bruxism înseamnă stres, există o asociere documentată între anxietate și activitatea musculară nocturnă. Copiii care trec prin schimbări (începerea grădiniței, conflicte, presiune școlară) pot manifesta tensiunea prin corp, inclusiv prin bruxism.
Important: la copii, stresul nu se exprimă mereu verbal. Corpul poate deveni limbajul.
4. Tulburări de somn
Bruxismul poate coexista cu:
– sforăit frecvent
– apnee obstructivă în somn
– somn fragmentat
În aceste cazuri, evaluarea medicală este necesară.
5. Factori genetici
Există date care sugerează o predispoziție familială. Dacă unul dintre părinți a avut bruxism, probabilitatea crește.
Când trebuie să ne îngrijorăm?
În majoritatea cazurilor, bruxismul la copii nu necesită tratament activ. Totuși, evaluarea este recomandată dacă apar:
– dureri frecvente de cap dimineața
– dureri la nivelul maxilarului
– uzură dentară vizibilă
– sensibilitate dentară
– somn agitat constant
– sforăit puternic sau pauze respiratorii
Primul pas este consultul stomatologic. Uneori, medicul poate recomanda gutiere de protecție, însă la copiii mici acestea sunt utilizate selectiv.
Ce pot face părinții?
-
Observați fără a dramatiza.
-
Asigurați o rutină de somn constantă.
-
Reduceți expunerea la ecrane înainte de culcare.
-
Discutați despre eventuale surse de stres într-un mod calm, fără interogatoriu.
-
Programați un control stomatologic pentru evaluare.
Cea mai frecventă greșeală este interpretarea imediată a bruxismului ca „semn clar de anxietate severă”. De multe ori, este doar o etapă tranzitorie. Însă ignorarea completă nu este soluția; echilibrul este cheia.
Se vindecă bruxismul?
În multe cazuri, da. Pe măsură ce copilul crește și sistemul nervos se maturizează, episoadele scad sau dispar. Prognosticul este, în general, favorabil.
Bruxismul la copii este un fenomen frecvent, adesea benign, dar care merită înțeles corect. Între panică și neglijență există o zonă matură de informare. Dacă vrei, putem face și o variantă mai orientată pe partea psihologică, cu accent pe relația dintre reglarea emoțională și manifestările somatice la copil.
