Copiii nu învață doar din ceea ce le spunem. Învață mai ales din ceea ce facem atunci când nu suntem atenți că ne privesc.
Și, oricât am vrea să-i ferim, ei simt imediat tensiunea dintre părinți. O aud în voce, o văd în gesturi, o citesc pe fețele noastre.
Pentru un copil, o ceartă nu e doar un schimb de replici – e o lecție despre iubire, despre limite, despre frică și despre siguranță.
Certurile nu distrug neapărat. Modul în care le gestionăm o poate face.
Un copil care vede doi părinți care se ceartă, dar apoi își cer scuze și găsesc o soluție, învață că momentele tensionate - conflictele - fac parte din viață și că ele pot fi rezolvate fără a rupe legătura.
Dar un copil care vede tăcere rece, reproșuri ascunse sau uși trântite învață altceva: că iubirea e instabilă și că oamenii se pierd când se supără.
Nu e cearta în sine cea care rănește, ci lipsa reconectării de după. Copilul are nevoie să vadă că relația rămâne întreagă, chiar și după o furtună.
Asta îl ajută să nu se teamă de emoțiile puternice și să nu creadă că furia distruge dragostea.
Citește și Cum îi poţi ajuta pe fraţi să se înţeleagă bine între ei
Lecțiile tăcute pe care le primesc copiii
-
Când părinții se ascultă și încearcă să se înțeleagă, copilul învață empatia.
-
Când unul cedează doar ca să nu mai fie scandal, copilul învață supunerea și frica de conflict.
-
Când se spun cuvinte grele și nimeni nu repară, copilul învață rușinea și neputința.
-
Dar când vede iertare și asumare, copilul învață curajul de a repara.
În mintea lui, dragostea nu devine sinonimă cu perfecțiunea, ci cu capacitatea de a reveni la celălalt.
Ce poți face, concret
-
Poți avea un conflict și totuși să rămâi un model de siguranță. Spune: „Sunt supărat acum, am nevoie de puțin timp să mă liniștesc, dar te iubesc și vom vorbi după.”
-
Dacă cearta a fost tensionată, explică-i copilului ce s-a întâmplat, pe înțelesul lui. Copiii nu trebuie să audă detalii, dar au nevoie să audă că e totul în regulă.
-
Nu-l implica, nu-l transforma în arbitru și nu-l pune să aleagă o tabără. El are nevoie să rămână copil, nu mediator.
Copiii nu au nevoie de părinți care nu se ceartă niciodată. Au nevoie de părinți care știu cum să se împace.
Pentru că din felul în care ne certăm, ei învață nu doar cum arată iubirea — ci și cum se repară ea.
