La piscine publice și în taberele de vară, conjunctivita trece rapid de la un copil la altul — ochi la ochi, prin apă, mâini sau prosoape comune. Sub denumirea generică de „conjunctivită de bazin" se ascund însă trei cauze diferite, cu tratament diferit, iar confuzia dintre ele e cea mai frecventă greșeală a părinților.
Trei cauze diferite
Conjunctivita iritativă apare atunci când concentrația de clor din apă depășește pragul admis, de obicei peste 5 mg/l. Clorul în exces irită mucoasa ochiului și produce roșeață și senzație de arsură, fără să fie contagioasă — copilul nu o ia de la altcineva, ci direct de la apă. Se remite de obicei singură, în câteva ore până la o zi, odată ce ochii nu mai sunt expuși la apa respectivă.
Conjunctivita virală, cea mai frecventă formă, e provocată de obicei de un adenovirus. Apare când clorinarea e insuficientă pentru a distruge agenții patogeni din apă, iar virusul circulă apoi de la un copil la altul prin contact direct. E foarte contagioasă și se manifestă, de regulă, la 7-10 zile de la expunere.
Conjunctivita bacteriană cu incluziuni, mai rară, dar mai gravă, e cauzată de bacteria Chlamydia, care supraviețuiește în apă insuficient clorinată. Spre deosebire de forma virală, aceasta are nevoie de tratament cu antibiotic și, netratată, poate evolua cronic și afecta corneea.
Cum recunoști fiecare formă
Toate trei au un tablou comun: ochi roșii, lăcrimare, senzație de „nisip în ochi", sensibilitate ușoară la lumină, uneori umflarea pleoapei. Câteva semne ajută la diferențiere. Secrețiile apoase, transparente, sugerează forma virală sau iritativă. Secrețiile mai groase, gălbui, care lipesc genele mai ales dimineața, sunt un semn mai tipic pentru infecția bacteriană. Debutul la un singur ochi, urmat de extinderea la celălalt în câteva zile, e caracteristic formei virale. Ganglionii umflați lângă ureche (adenopatia preauriculară) apar frecvent la forma virală și sunt un indiciu util pentru medic.
Tratament necesar
Pentru forma iritativă, cauzată de clor, tratamentul se rezumă la clătirea ochilor cu apă curată și lacrimi artificiale, până dispare disconfortul. Antibioticele nu au niciun rol aici, pentru că nu există infecție.
Pentru forma virală, situația e similară: antibioticele nu tratează un virus. Simptomele se remit de obicei în una-două săptămâni, iar compresele reci și lacrimile artificiale ajută la ameliorarea disconfortului până atunci.
Pentru forma bacteriană cu Chlamydia, tratamentul necesită antibiotic, atât local (picături, uneori azitromicină), cât și, în unele cazuri, sistemic. Diagnosticul de certitudine se stabilește prin recoltare de la nivelul conjunctivei, motiv pentru care un consult oftalmologic e necesar ori de câte ori simptomele nu se ameliorează în câteva zile sau au un tablou care iese din tipar.
Când mergi cu copilul la medic
Un consult de urgență e necesar dacă apar durere oculară importantă, sensibilitate marcată la lumină, scăderea vederii, umflare accentuată a pleoapei sau simptome care nu se ameliorează după o săptămână. La bebeluși, orice formă de conjunctivită cu secreții abundente trebuie evaluată prompt de medic, pentru că la vârsta asta riscul de complicații e mai mare.
Cum previi răspândirea, la piscină și acasă
Ochelarii de înot rămân cea mai eficientă barieră fizică, pentru că reduc contactul direct al ochilor cu apa. La ieșirea din bazin, clătirea ochilor cu apă curată ajută la îndepărtarea eventualilor agenți patogeni sau a excesului de clor. Prosoapele, ochelarii de înot și căștile de baie nu se împrumută între copii — e principala cale de transmitere în afara apei. Spălatul frecvent pe mâini și evitarea frecatului la ochi completează lista, mai ales în tabere de vară, unde copiii petrec ore întregi împreună la bazin.
Dacă un copil are deja conjunctivită, cel mai sigur e să nu meargă la piscină sau la grupă până dispar complet secrețiile și roșeața — practic toate formele contagioase se răspândesc ușor exact în acest interval.
