Creșterea în înălțime este una dintre cele mai frecvente preocupări ale părinților, mai ales în primii ani de viață și în perioada școlară. Diferențele între copii pot fi mari, iar ritmul de creștere nu este întotdeauna constant. Totuși, atunci când un copil pare să crească mai lent decât media sau decât colegii de aceeași vârstă, apar întrebări firești.
Este important de spus din start: nu orice copil mai scund are o problemă medicală. În multe cazuri, ritmul de creștere este influențat de factori genetici sau constituționali. Alteori, însă, creșterea lentă poate fi semnul unei afecțiuni care necesită evaluare.
Ce înseamnă, de fapt, „crește greu”
Medicii nu se raportează la impresii sau comparații cu alți copii, ci la curbele de creștere. Un copil este considerat că „crește greu” atunci când:
– se află constant sub percentila 3 pentru vârstă și sex
– sau coboară mai multe percentile într-un interval scurt
– sau are o viteză de creștere mai mică decât cea normală pentru vârsta lui
Un aspect esențial este ritmul de creștere, nu doar înălțimea la un moment dat. Un copil mai mic, dar care crește constant, este de multe ori mai puțin îngrijorător decât unul care stagnează.
Cauze frecvente, fără caracter patologic
Moștenirea genetică
Cea mai comună explicație. Copiii cu părinți scunzi au, de regulă, o talie mai mică. În aceste cazuri, creșterea este lentă, dar constantă, iar copilul este sănătos.
Întârzierea constituțională de creștere
Unii copii cresc mai încet în copilărie, dar recuperează în adolescență. Pubertatea apare mai târziu, iar talia finală ajunge, de obicei, în limite normale. Este mai frecvent întâlnită la băieți.
Ritm individual de dezvoltare
Copiii nu cresc toți la fel. Salturile de creștere pot apărea la vârste diferite, iar perioadele de stagnare pot fi normale, mai ales în primii ani de viață.
Cauze medicale care pot influența creșterea în înălțime
Atunci când ritmul de creștere este clar sub normal sau se asociază cu alte simptome, trebuie luate în calcul cauze medicale.
Tulburări hormonale
– deficitul de hormon de creștere
– hipotiroidismul
– tulburările pubertare
Acestea pot duce la o creștere lentă și disproporționată, adesea asociată cu oboseală, creștere în greutate sau întârzierea dezvoltării pubertare.
Afecțiuni cronice
– boli digestive (ex. boala celiacă)
– afecțiuni renale
– boli inflamatorii cronice
– boli cardiace congenitale
În aceste situații, organismul își concentrează resursele pe supraviețuire, nu pe creștere.
Probleme de nutriție
Aportul insuficient de calorii, proteine, vitamine și minerale poate afecta creșterea, mai ales în primii ani de viață. Nu este vorba doar de „mâncat puțin”, ci de calitatea alimentației.
Stresul cronic și factorii psihosociali
Mediile instabile, lipsa somnului, stresul emoțional prelungit pot influența hormonii implicați în creștere. În cazuri rare, apare ceea ce se numește „nanism psihosocial”.
Sindroame genetice
Unele afecțiuni genetice se manifestă inclusiv prin talie mică. Acestea sunt, de regulă, însoțite de alte semne clinice și sunt diagnosticate de medic.
Când este recomandat un consult medical
Un consult de specialitate este indicat dacă:
– copilul nu mai crește în înălțime timp de 6–12 luni
– scade semnificativ pe curba de creștere
– este mult mai mic decât alți copii de aceeași vârstă
– există antecedente familiale de tulburări hormonale
– apar simptome asociate: oboseală, dureri abdominale, lipsa apetitului, întârzierea pubertății
Evaluarea poate include măsurători corecte, analize de sânge, teste hormonale, evaluarea vârstei osoase și, la nevoie, consult endocrinologic.
Ce pot face părinții
– să urmărească regulat creșterea copilului
– să evite comparațiile constante cu alți copii
– să asigure o alimentație echilibrată și somn suficient
– să discute deschis cu medicul pediatru dacă apar îngrijorări
Autodiagnosticarea sau administrarea de suplimente fără recomandare medicală nu ajută și poate întârzia identificarea unei cauze reale.
Creșterea lentă în înălțime nu este, în sine, un diagnostic. De cele mai multe ori, este vorba despre variații normale sau factori genetici. Există însă situații în care creșterea deficitară semnalează o problemă medicală ce merită investigată.
Diferența o face monitorizarea atentă și evaluarea corectă, nu panica. Medicul este cel care poate stabili dacă ritmul de creștere al copilului este normal sau necesită investigații suplimentare.
Citește și Calculează ce înălţime va avea copilul tău când va fi mare
