Nici măcar nu a sunat clopoțelul și eu mă simt deja terminată. Mai e o săptămână și, în loc să fiu entuziasmată, mă simt sufocată. Oriunde întorc privirea, e câte ceva de făcut: liste de rechizite, uniforme de cumpărat, bani care pleacă din cont mai repede decât intră. Telefonul vibrează cu mesaje de pe grupul de părinți și deja simt că sunt în urmă, deși școala nici nu a început.
Nu am energie nici pentru cumpărături, dar tot alerg. Caiete, coperți, ghiozdan, încălțări noi. Și toate par să coste dublu față de anul trecut. Îmi fac calcule în minte și știu deja că luna asta o să iasă prost: salariul intră, dar iese pe facturi și pe școală.
Citește și Cum să îți organizezi eficient bugetul de toamnă pentru rechizite, haine și activități extrașcolare
Partea care mă sperie cel mai tare nici nu e cheltuiala. E faptul că simt deja cum intru în spirală: dimineți grăbite, pachețele făcute pe fugă, teme, activități, muncă, oboseală. Știu rutina, o știu pe de rost, și de aceea parcă respir mai greu încă de pe acum.
Îmi dau seama că nu am avut nici vara asta o pauză reală. Vacanța cu copilul a fost frumoasă, dar nu odihnitoare. Am alergat și atunci: valize, drumuri, program. Acum mă uit la mine și mă simt de parcă aș fi într-o cursă care nu se mai termină.
Nu vreau să mă plâng, dar adevărul e că îmi vine să fug. Să nu mă mai întrebe nimeni „ai cumpărat tot de pe listă?”, să nu mă mai tragă nimeni de mână, să nu fiu responsabilă pentru nimeni măcar o zi. Dar nu am luxul ăsta. Și nu se spune cu voce tare. Pentru că o mamă „bună” nu are voie să simtă că nu mai poate.
Îmi tot spun că trebuie să tai din „trebuie”. Că nu o să fie sfârșitul lumii dacă uit o radieră sau dacă pachețelul nu arată ca în pozele perfecte de pe internet. Dar presiunea e acolo, lipită de mine, și mă face să simt că orice pas greșit e o dovadă că sunt o mamă nepregătită.
Copilul începe școala și eu simt deja că nu mai am aer. Știu că voi intra din nou în rutina aia care îmi stoarce toată energia. Și poate că singura soluție reală e să recunosc dinainte: va fi greu, sunt obosită, nu pot face totul. Și să învăț să fiu ok cu asta.
Citește și Nu e despre el, e despre tine. De ce momentul înscrierii la școală apasă, de fapt, pe rănile mamei
