Se vorbește mult despre beneficiile alăptării. Sunt campanii, articole, grupuri de mame care îți amintesc, aproape zilnic, că „laptele matern e cel mai bun aliment” și că „orice mamă poate alăpta dacă își dorește suficient de mult”. Dar în realitate, maternitatea nu e un manual universal. Și da, există mame — ca mine — care nu au simțit nevoia să își alăpteze copilul.
Nu a fost o decizie luată din comoditate sau din lipsă de informare. Nu a fost nici influența vreunei reclame la formule de lapte. A fost pur și simplu ceea ce am simțit. Iar acest „nu am simțit” nu m-a făcut o mamă mai puțin implicată, iubitoare sau responsabilă.
Presiunea „mamelor perfecte”
În primele săptămâni după naștere, am fost bombardată cu întrebări și priviri dezaprobatoare. „De ce nu alăptezi?” „Nu îți pasă de sănătatea copilului?” „Știi că laptele praf nu e la fel de bun, nu?”
Am înțeles atunci cât de puternic este acest mit al mamei perfecte, care trebuie să bifeze toate „etapele ideale” ale creșterii unui copil. În ochii unora, dacă nu alăptezi, ești automat mai puțin mamă.
Alegerea mea nu e o lipsă de iubire
Am ales să îmi hrănesc copilul cu lapte praf, să îi țin biberonul în brațe, să îi privesc ochii în timp ce mănâncă, să îi mângâi părul. Momentul hrănirii a rămas un timp al nostru, plin de tandrețe, chiar dacă nu a fost la sân.
Dragostea nu se măsoară în mililitri de lapte matern. Se măsoară în nopți nedormite lângă el, în răbdare, în grija cu care îi verifici respirația, în felul în care îl ții de mână când are febră.
Ce nu vedem în spatele deciziilor
Unii cred că dacă nu alăptezi e pentru că „nu vrei”. Dar în spatele acestei decizii pot fi motive complexe: depresie postnatală, traume, durere fizică, dificultăți medicale, lipsa sprijinului sau, pur și simplu, lipsa acelui instinct.
Și toate sunt valide. Pentru că nimeni nu trăiește în corpul tău și nimeni nu simte exact ce simți tu.
Mesaj pentru mamele care aleg altfel
Nu ești mai puțin mamă dacă nu alăptezi. Nu trebuie să te justifici în fața nimănui. Nu trebuie să demonstrezi că îți iubești copilul. Alegerea ta este a ta și atât.
Poate că, dacă am vorbi mai mult despre diversitatea experiențelor materne și am judeca mai puțin, am construi o comunitate reală de sprijin — una în care mamele nu se simt vinovate pentru instinctele lor.
