Mulți părinți se confruntă, la un moment dat, cu refuzul copilului de a rămâne singur într-o cameră – fie ziua, fie seara la culcare. Dacă ai un copil de 5 ani care se teme să stea singur, nu ești singurul. Frica este reală pentru el, chiar dacă ție ți se pare nefondată. Iată ce poți face pentru a-l ajuta să depășească această etapă cu încredere.
1. Nu minimaliza frica, dar nici nu o hrăni
E important să nu-i spui „nu ai de ce să te temi” sau „nu mai fi bebeluș”. Frica lui e autentică, chiar dacă nu pare rațională. În același timp, evită să confirmi temerile (ex: „hai că te păzește ursulețul să nu vină monștrii”) – asta le validează existența.
Ce să spui în schimb:
„Știu că îți e teamă acum, dar ești în siguranță. Sunt aici și te pot ajuta să te simți mai bine.”
2. Întreabă, ascultă, observă
Uneori, teama de a sta singur e doar vârful icebergului. Poate s-a speriat de un film, o poveste, sau a avut un vis urât. Poate e o reacție la schimbări recente (grădiniță, mutare, tensiuni în familie).
Întrebări utile:
-
„Ce crezi că s-ar putea întâmpla dacă stai singur?”
-
„Te-ai simțit vreodată bine când ai fost singur în cameră?”
-
„Cum te pot ajuta să te simți mai curajos?”
3. Creează un ritual de siguranță
Copiii iubesc rutina – îi face să se simtă în control. Creează un ritual înainte de culcare sau înainte de a-l lăsa singur în cameră. Poate fi un cântecel, o poveste, o îmbrățișare specială sau o tură împreună prin cameră ca „verificare de siguranță”.
Citește și Fără teamă! Cum îți ajuți copilul să-și învingă frica?
4. Încurajează independența, pas cu pas
Nu-l forța să stea singur dintr-odată. Începe cu perioade scurte, în timpul zilei, când e ocupat cu o activitate plăcută. Spune-i că vei merge până în altă cameră și te vei întoarce în 2 minute – și respectă promisiunea.
Crește treptat durata și distanța. Laudele joacă un rol important: „Uite cât de curajos ai fost că ai stat singur până m-am întors!”
5. Fă din camera lui un spațiu care îi place
Camera trebuie să fie un loc sigur și atractiv pentru copil. Lasă-l să participe la aranjare, să aleagă culorile, posterele, jucăriile. O veioză cu lumină caldă și un difuzor cu sunete liniștitoare pot face minuni.
6. Fii atent la propriile reacții
Copiii simt anxietatea părinților. Dacă tu ești stresat, grăbit sau te enervezi ușor când apare refuzul, va percepe momentul ca pe ceva tensionat. Răbdarea, calmul și consistența ta sunt cheia
Când e cazul să ceri ajutor?
Dacă frica persistă luni la rând, interferează cu somnul, joaca sau mersul la grădiniță, sau dacă pare să se extindă la alte activități (frica de a fi fără tine în general), poate fi vorba de anxietate de separare. În acest caz, discută cu un psiholog pentru copii – intervenția timpurie poate preveni probleme mai mari pe termen lung.
