Sari la conținut

Cum creşti un copil empatic şi bun. Cele mai potrivite cuvinte pe care trebuie să le rosteşti

Pentru mine, copilul meu este cel mai important om din acest Univers. Este cel mai frumos, cel mai deştept… este minunat! Şi nu ezit să îi spun acest lucru cât pot de des, pentru că vreau să mă asigur că va deveni un adult cu încredere în sine, care să ştie că se poate baza în primul rând pe el, în orice situaţie.

► Citeşte şi 10 lucruri pe care fiecare copil trebuie să le ştie de la părinţii lui, înainte să împlinească 10 ani

Numai că… sunt genul de mamă căreia îi place să se informeze cât mai mult despre cele mai bune metode de parenting, iar de curând am aflat că nu este deloc bine cum procedez. Într-adevăr, este bine ca cel mic să fie conştient de toate calităţile pe care le are, să nu fie criticat tot timpul ci, dimpotrivă, aplaudat cât mai des, dar pentru a creşte un copil bun şi empatic trebuie să se poate pună în pielea celuilalt să îl înţeleagă şi să înveţe că trebuie să ajute.

Ce pot eu, mama lui, să fac pentru asta? Încerc să mă folosesc de exemplul personal ( pentru că cei mici cel mai bine învaţă prin imitare şi prin joc), rostind, în acelaşi timp, tot mai des anumite fraze recomandate de psihologi: 

Pentru moment, nu îi mai spun toată ziua cât de special este – Conform dr. Brad Bushman, de la Ohio State University, a-i spune copilului că este „super special” îi transmite mesajul că el merită un tratament  deosebit, comparativ cu ceilalţi copii. Mai mult, această atitudine nu îi va creşte copilului stima de sine, ci va dezvolta o personalitate narcisistă. În schimb, căldura din sânul familiei este cea care îi dezvoltă copilului încrederea în sine, aşa că de acum mă voi focusa pe a-i arăta copilului cât de special este, fără să îi mai spun.

► Citeşte şi Stima de sine la copii. Cuvintele care fac magie!

„Eşti un copil bun” – Mai mult, Bushman susţine că ai noştri copii au încredere foarte mare în cuvintele noastre, iau eu vreau ca micuţului meu să creadă în propria lui bunătate. Îi spun adesea că este bun şi îl las să îmi dovedească asta. Cu cât mă aude mai des, cu atât mai uşor adoptă comportamente care susţin ceea ce îi spun. La doi anişori, bunătatea se reflectă în lucruri foarte mici – Spune pa-pa copiilor, îmi mulţumeşte pentru desert şi se uită cu milă la copilaşii care plâng. Sunt gesturi mici, e drept, dar la vârsta lui contează enorm!

„Îţi mulţumesc pentru că eşti grijuliu” – Copilul meu este la vârsta în care sare în toate băltoacele, aruncă adesea cu jucării şi creează bătălii între dinozaurii lui. Cu toate acestea, are şi o latură mai grijulie, iar a-i mulţumi când apelează la ea (şi a-i reaminti cum trebuie să se comporte, atunci când este brutal) este cea mai bună metodă prin care putem întări acest timp de comportament – susţine American Psychological Association.

Spre exemplu, atunci când copilul mângâie pisica sau îşi îmbrăţişează verişorul, în loc să îl împingă, îl laud şi îi mulţumesc pentru grija lui.

Deviza familiei – Copiii iubesc jocurile de cuvinte, iar eu am învăţat că îi pot transmite copilului mesajele pe care mi le doresc prin joc. Spre exemplu, ce valori vreau să îi transmit copilului meu? Am ales o deviză de familie, pe care o rostim adesea cu toţii:  „Pe noi ne chemă Popescu și îi ajutăm pe alți oameni”.

"E foarte bine că te străduieşti din greu" – Eu cred despre copilul meu că este tare isteţ, însă nu aş vrea să creadă că nu trebuie să se străduiască niciodată să facă nimic sau să aibă impresia că aştept să ştie totul. Vreau să înţeleagă că abilităţile se dobândesc în timp, în urma unor eforturi. Aşa că, în loc să îi spun cât este ziua de lungă cât de deştept este el, îl încurajez să încerce lucruri noi şi îl laud pentru perseverenţă. A pune creioanele colorate în penar, la 2 ani, nu este tocmai simplu, dar practica este mama învăţăturii.

În final, trebuie să înţelegem că toţi copiii au nevoie de emoții: să le simtă, să le împărtășească

„Cel mai important lucru pe care trebuie să-i învățăm pe copiii noștri este educația emoțională „, spune Erik Fisher, un psiholog din Atlanta, în cadrul unui material difuzat de CNN. „Copiii nu sunt, de obicei, instruiți cum să se ocupe de emoțiile lor și, în special, cum să se înțeleagă cu oamenii din jur”, continuă Fisher.

Potrivit unui studiu american de la Universitatea din Michigan, care a analizat sentimentul empatiei la aproape 14 mii de studenți, studenții de azi sunt cu 40% mai puțin empatici decât au fost acum 30 de ani.

Dar de ce? Probabil este o vină a multor tehnologii și a noilor modalități de comunicare, spune psihologul Michele Bomba, care a inventat termenul de sindrom „selfie”.

După cum explică psihologul, copiii de astăzi sunt din ce în ce conectați la aparatura tehnică. Prin urmare, cum să învețe aceștia empatia în fața unui ecran?

„Societatea de azi se concentrează prea mult asupra rezultatelor școlare și nu suficient pe dezvoltarea socială și emoțională a copiilor. Empatia nu numai că-i face pe copii mai fericiți, ci ajută la dezvoltarea relațiilor personale și profesionale care sunt esențiale pentru succes.”
 

Sursa foto: Free pik

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro

    click.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!