De la 10 ani in sus intrati intr-o noua era a relatiilor voastre. Si astra pentru ca el devine din ce in ce mai putin copil si din ce in ce mai mult adolescent. Toata lumea stie ca aceasta este o perioada turbulenta: Iesirile, cumparaturile, imbracamintea, totul face obiectul unor negocieri, discutiile sunt permanente.
Atentionarile dumneavoastra prudente (frecventarile, primele tigari, contraceptia…) va par ca si cum ar ajunge in urechea unui om surd. Ba, chiar mai mult decat atat, deseori pare sa va contrazica numai din placerea de a o face. Problemele pe care le aveati la 3 ani de zile acum par parfum, floare la ureche. Cum sa te intelegi cu cineva care te sfideaza constant?
In primul rand trebuie sa tineti cont de psihologia adolescentilor
El se crede mare dar nu este inca, dar e pe cale sa devina. Comportamentul sau este extrem de schimbator. Intr-o zi cere limite ferme si protectie. A doua zi se va napusti asupra tuturor zidurilor cerand sa fie considerat un adult.
Tineti cont de faptul ca, pentru a se defini, copilul tau isi va jura in barba ca va deveni tot ceea ce nu esti tu. Va fi extrem de critic cu tine. Greu sa vii peste o asemenea atitudine cu o cerinta sa isi lase sosetele murdare in cosul cu rufe.
Adolescentii sunt foarte emotionali. Si asta se intampla datorita schimbarilor hormonale. Pentru ei totul este o drama. Lasati-o sa treaca, acestea sunt ca furtunile de vara, intr-o zi nici nu mai realizezi ca au existat.
Adolescentii sunt foarte nesiguri: sunt nesiguri pe ce simt, pe modul in care arata, pe ce ganesc cei din jur. Asa ca in permanenta au impresia ca au probleme foarte grave (chit ca pe tine te ac doar sa razi in gandul tau).
Cum sa il faci pe adolescent sa te asculte
Cu foarte multa rabdare si dialog. Aceasta nu este o perioada in care copilul sa raspunda la comenzi. Mai degraba el trebuie sensibilizat, ascultat, incurajat. Si asta zi de zi.
Cel mai bine este daca ati intrat in aceasta perioada avand o relatie buna intre voi si copilul deja stie si urmeaza un mare set de reguli. Este greu sa incepeti sa il invatati acum ce nu ati reusit pana la 7 ani.
Nu va puneti in pozitii de lupta. Desi uneori pare imposibil sa nu ajungi acolo cu cineva care in permanenta nu iti recunoaste autoritatea si nu este niciodata recunoscator pentru ce faci. Cedati primul si reporniti dialogul - relatia in sine este mai importanta decat sa fiti ascultat pe moment.
Nu va dati cu totul la o parte din ecuatie - copilul trebuie sa stie cum va simtiti si ca atitudinea sa are consecinte. El trebuie sa va respecte, la fel cum si voi trebuie sa il respectati si ascultati.
Este dificil de gasit un echilibru. Fi-ti fermi in ceea ce priveste lucrurile primordiale in ochii dumneavoastra: respectul unora fata de altii, securitatea, rezultatele scolare…
Coerenta pozitiilor dumneavoastra ii va permite, incetul cu incetul sa se situeze in raport cu ele. Trebuie sa fiti in acelasi timp si sustinator si responsabilizator, hotarat, dar diplomat… Dialogati, cat mai mult posibil.
Multi parinti considera ca prin aceasta perioada nu se poate trece fara pedepse. Si in general acestea se refera la retragerea unui privilegiu. Stabiliti dinainte limitele si consecintele incalcarii lor .
Si apoi?
Va veti adapta incetul cu incetul evolutiei sale, ii veti da progresiv mijloacele unei autonomii, asta veti face, in final, incepand de la nasterea sa. Cu cat ati fondat relatiile dumneavoastra pe dialog, cu atat va va fi mai usor sa va intelegeti, ceea ce nu inseamna neaparat ca “marele micut” al dumneavoastra va face alegerile pe care le-ati fi facut in locul sau, dar ati invatat intre timp sa aveti incredere…
