Unii copii par să nu obosească niciodată: se mișcă mereu, pun mii de întrebări, sar de la o activitate la alta. Pentru părinți, apare inevitabil întrebarea: e doar un copil plin de energie sau ar putea fi ADHD?
Răspunsul nu e niciodată simplu, dar psihologii atrag atenția asupra unor diferențe clare între comportamentele normale și semnele tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD).
1. Durata și consistența comportamentului
Un copil energic poate fi foarte agitat o zi întreagă, dar se liniștește după o activitate care îl consumă sau după ce intră într-un joc care îl captivează.
La ADHD, dificultatea de a sta atent și de a controla impulsurile e prezentă constant, în majoritatea situațiilor: acasă, la școală, la joacă. Nu e doar „o fază” trecătoare, ci un tipar stabil.
2. Contextul în care apare agitația
Un copil sănătos are energie multă în situații stimulante (ex. la locul de joacă), dar poate respecta reguli când contextul o cere (de exemplu, la bibliotecă sau la o masă în familie).
La copiii cu ADHD, dificultățile apar chiar și în medii structurate, cu reguli clare. Ei se ridică frecvent în clasă, întrerup conversații sau par să „uite” instrucțiuni simple, indiferent de context.
3. Atenția și capacitatea de a finaliza sarcini
Copilul energic poate fi „săritor” de la o idee la alta, dar atunci când ceva îl pasionează, se poate concentra mult timp.
La ADHD, atenția e fragilă și fragmentată chiar și în activități plăcute. De exemplu, copilul începe un joc, se oprește după câteva minute, trece la altceva și rareori duce lucrurile la capăt.
4. Impactul asupra vieții de zi cu zi
E poate cel mai important criteriu. Un copil plin de energie obosește părinții, dar în general reușește să se integreze bine la școală și în grupul de prieteni.
ADHD-ul, însă, produce dificultăți vizibile: profesorii semnalează probleme de atenție, copilul primește des observații pentru comportament impulsiv, relațiile cu colegii devin tensionate.
5. Vârsta și intensitatea comportamentelor
Toți copiii mici sunt agitați și ușor distrași — e parte din dezvoltare. Diferența apare atunci când aceste comportamente sunt mult mai intense decât la alți copii de aceeași vârstă și persistă după 6–7 ani, fără să se atenueze.
Când să ceri ajutor
Psihologii recomandă să nu etichetezi rapid copilul. Dacă agitația și problemele de atenție apar:
-
în contexte variate (acasă, școală, joacă),
-
persistă de luni de zile,
-
afectează relațiile și performanța,
… atunci e momentul să discuți cu medicul pediatru sau un psiholog specializat. Evaluarea timpurie poate face diferența între un parcurs școlar plin de frustrări și unul în care copilul primește sprijin adaptat.
Energia face parte din copilărie. ADHD-ul, însă, înseamnă mai mult decât un copil vioi: e o dificultate reală de reglare a atenției și a comportamentului, care se manifestă constant și are impact asupra vieții de zi cu zi.
Diferența o dau consistența, contextul și consecințele. Părinții nu trebuie să fie alarmați la primul semn, dar nici să ignore semnalele care persistă.
