Sari la conținut

De ce nu sunt de acord cu dietele fără zahăr pentru copilul meu

Ştiu, sună ciudat şi probabil total diferit faţă de opiniile multor specialişti, dar eu am hotărât să nu îmi ţin copilul departe de alimentele care conţin zahăr. Deşi sunt conştientă de cât de dăunătoare este această substanţă, sunt de părere că la fel de periculos este a-i interzice total copilului anumite mâncăruri (bineînţeles, dacă nu vorbim despre alergii).

Sunt destul de raţională şi îmi place să cred că pot înţelege motivele pentru care unii părinţi consideră zahărul „un secret” ce nu trebuie împărtăşit copilului, sunt furioasă pe părinţii care au copii ce suferă de obezitate din cauza consumului exagerat de zahăr, dar acelaşi sentiment îl am şi faţă de părinţii care le interzic total celor mici dulciurile. Cred cu tărie că o astfel de atitudine poate avea un impact negativ asupra sănătăţii mentale şi fizice a celui mic.

Şi acum să vă spun de ce! Prima aniversare a copilului meu s-a lăsat şi cu o altă premieră: a simţit pentru prima dată gustul unei prăjituri – a tortului, mai exact - şi tare fericit a mai fost… Iar atunci mi-am dat seama de un lucru: nu voi putea ţine copilul departe de zahăr pentru totdeauna, atâta timp cât el va merge la aniversări şi la petreceri unde, în mod evident, se vor consuma bomboane, ciocolată şi sucuri.

Să nu uităm că cel mic va creşte, va ajunge în acel moment în care va fi capabil să meargă singur la magazin să cumpere ce îi place şi s-ar putea să dea iama întocmai în acele alimente pe care noi i le interzicem, alegând să le consume în secret. Nu mă înţelege greşit, nu spun să îi dai copilului cât e ziua de lungă alimente cu un conţinut ridicat de zahăr, dar dacă el îşi doreşte să guste, din când în când, câte o felie de tort, nu văd de ce ar fi acest lucru o problemă…

►Citeşte şi 10 trucuri pentru ca prichindelul tău să evite zahărul

Eu cred că cel mai important este să îi oferim copilului o educaţie alimentară, având grijă la a ne limita acolo unde simţim că deja dăm naştere unei obsesii. După mine, totul ţine de echilibru… Mă înspăimânt când văd copii care au o părere proastă despre propriul corp, interzicându-şi să consume anumite alimente din teama că se vor îngrăşa câteva sute de grame. Vreau ca fiica mea să îşi iubească propriul corp, să fie mulţumită şi mândră de felul în care arată, având o relaţie sănătoasă cu alimentaţia.

În calitate de părinte, sunt responsabilă de educaţia alimentară a copilului meu, iar pentru mine acest lucru se traduce prin a-i transmite că este în regulă să mănânce, din când în când, dulciuri. Vreau ca ea să încerce o varietate de alimente, aşa cum şi eu am fost încurajată să o fac, când eram copil. Cu siguranţă părinţii mei nu mi-au impus o „dietă pentru copii”, ci m-au lăsat să îi am pe ei drept exemplu, să mănânc ce mâncau ei, inclusiv bucăţica de ciocolată.

Vine vara, aşa că nici nu mă gândesc să îmi las copilul să tânjească după o îngheţată, în timp ce ne plimbăm şi ne jucăm pe plajă! Vreau să îl las să savureze ce îi pofteşte inima, făcându-l fericit cu o prăjitură din cea mai colorată cofetărie. Nu voi uita, însă, să îl învăţ să iubească fructele şi legumele şi să îl fac să îşi dorească să le consume zilnic. Îi voi spune de ce sunt importante aceste alimente pentru corp şi cât de bine îi fac.

Copiii au nevoie să înveţe de la părinţi ce înseamnă să mănânci sănătos. Numai aşa, vor putea deveni tineri responsabili, care vor şti să facă diferenţa între alimente, dorindu-şi să aleagă ce e bun în detrimentul a ceea ce e nesănătos, dar şi să se bucure din când în când de aromele mai puţin sănătoase, fără pedepse şi fără frustrări.  

Sursa: Babycentre.uk

 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!