Sari la conținut

Ei bine, copile, lasă-mă să-ți spun ce sunt tristețea, fericirea, violența, furia, că-n lumea asta de toate tu vei da

Ei bine, dragul meu, tu într-o zi vei pleca. Da, exact așa. O să-ți iei haina din cuier care va fi atât de lungă la mâneci de n-o să-mi vină să cred. N-o să-mi vină să cred cum de la o cămășuță pentru 52 de centimetri de vietate, ai ajuns aici.

Gata, mama, plec.

Eu o să stau puțin pe loc, o să-mi strâng fusta între pumni, ca să mă adun și nu o să mai am curaj să-ți spun nimic. Așa că poate îți voi scrie. Poate îți voi furișa vreun bilet pe care ți-l voi pune bine printre mâncare și bagaje sau poate în buzunarul hainei tale. Haina ta cea lungă-n mâneci, haina ta ajunsă acum cât a lui tată-tău.

Dragul meu copil,

TRISTEȚEA. Cred că de ea vei da adesea. E un fel de doamnă cu ochi albaștri. Vine când ți-e dor, când descurajat te simți, când ochii nu mai pot să țină-n ei.

(...)

Citește mai mult pe miculmarc.ro
 

Sursa foto
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!