Google si-a schimbat logoul pentru a o omagia pe Maria Montessori, un medic si pedagog italian - de la a carei nastere s-au implinit 142 de ani.
Maria Montessori este cea care si-a construit toata cariera sa de medic si petagog pe ideea ca fiecare copil este diferit si care a pus la punct o metoda speciala de educare a copiilor mici, metoda care ii poarta numele.
Nascuta pe 31 august 1870, la Ancona, Maria Montessori a creat aceasta metoda speciala de educare a copiilor foarte tineri, infiintand numeroase scoli in care metoda s-a aplicat- scolile Montessori.
Maria Montessori a studiat medicina la Universitatea din Roma. Ea a fost una dintre primele femei care au absolvit facultatea de medicina in Italia si una din primele femei medic care au avut succes in cariera, devenind cunoscuta in toata lumea. A inceput sa aplice multe din ideile sale despre educarea micilor copii (cu varste cuprinse intre un an si cinci ani), intr-o perioada in care s-a ocupat de copii cu deficiente mintale. Incepand din 1907, cand a fost numita la conducerea unui grup de crese si gradinite dintr-o zona saraca a Romei, ea si-a perfectionat metoda de educare care ulterior i-a primit numele si a devenit celebra in lumea intreaga.
Metoda Montessori atribuie fiecarui copil anumite responsabilitati si ii invata sa-si recunoasca singuri greselile, fara a fi corectati de parinti sau educatori.
Scoala este o interactiune constanta, o permanenta rezolvare de probleme, predare de la copil la copil si o socializare permanenta, Copii lucreaza in conformitate cu propriile lor abilitati si nu se plictisesc niciodata, iar copiii sunt liberi sa se deplaseze prin clasa in loc sa stea in banci.
Nu exista limita in ceea ce priveste timpul in care copilul poate lucra cu un anume material. In fiecare perioada a zilei, toate ariile curriculare - matematica, limba, stiintele, istoria, geografia, desenul, muzica, pot fi studiate la toate nivelele, metoda de predare fiind: preda predand, nu corectand.
Nu exista lucrari de control care sa se inapoieze cu corecturi in rosu. Se respecta munca si efortul copilului asa cum sunt, pentru ca se pleaca de la ideea, care este transmisa copilului ca acesta trebuie sa arate cat poate, fara a fi judecat, certat sau pedepsit sau rasplatit (prin nota), pentru aceasta.
Profesorul, printr-o observare extensiva si prin inregistrarea observatiilor, planifica proiecte individuale prin care fiecare copil sa-si dezvolte capacitatea de a invata ce-i trebuie pentru a-si imbunatati performantele. Profesorul nu stabileste teme, nici nu dicteaza ce trebuie sa se studieze sau sa se citeasca si nici nu stabileste limite privind profunzimea interesului copilului.
