Luni trebuia să fie o zi de emoție, de fotografii cu ghiozdănelul prea mare, de flori pentru doamna educatoare și de îmbrățișări cu lacrimi în colțul ochiului. Prima zi de școală pentru copilul meu, care intră în grupa 0, ar fi trebuit să fie un moment unic – începutul drumului lui în lumea învățării. În loc de asta, citesc zilnic mesaje contradictorii: ba că nu se ține festivitatea, ba că se ține dar nu știe nimeni la ce oră, ba că nu ar trebui să mergem deloc.
Între sindicate care cer boicot și minister care ne spune că totul va fi „cu siguranță” în regulă, eu, ca părinte, rămân singură cu întrebarea: îl trimit sau nu îl trimit pe copilul meu la școală? Îl îmbrac frumos, cu cămașă albă și pantofi curați, sau îi spun că prima lui zi de școală e, de fapt, o zi de protest?
Mă doare gândul că un moment care trebuia să fie de bucurie e furat de haos și neputință. Mi se pare nedrept ca profesorii, ministerul și sindicatele să se certe între ele pe demnitate, salarii și reforme, iar noi – părinții și copiii – să fim cei care plătim prețul incertitudinii.
Ce-i spun copilului meu luni dimineață? Cum îi explic de ce toată vara i-am spus că va începe școala și acum nu știm dacă va păși pragul clasei sau nu? Copilul meu merita să simtă emoția primei zile, nu să învețe, la doar șase ani, ce înseamnă cuvântul „boicot”.
Nu contest dreptul profesorilor de a protesta, dar nu pot să nu mă întreb: unde este respectul pentru copiii noștri? Grupa 0 nu are încă amintiri școlare. Prima zi era șansa să pornim cu încredere. În schimb, începem cu confuzie, cu știri alarmante și cu părinți care întreabă unii pe alții pe grupuri de WhatsApp dacă să cumpere sau nu flori.
Îmi doresc să văd solidaritate, da. Dar și comunicare clară. Îmi doresc ca profesorii să fie respectați, da. Dar și copiii noștri. Pentru că, dacă prima zi de școală a generației noastre începe în confuzie, ce încredere vor avea ei, peste ani, în școala românească?
Luni, 8 septembrie, trebuia să fie ziua copilului meu. Și totuși, simt că a fost confiscată de un conflict care nu e al lui.
