Avea doar doi ani. A intrat în stop cardiorespirator și a fost resuscitat pe loc. Medicii au făcut tot ce le-a stat în putință: o intervenție chirurgicală de urgență și o lună întreagă de luptă continuă.
Dar băiețelul lui Ionel Ganea a murit.
Prognosticul fusese rezervat din prima clipă. Diagnosticul — traumatism cranio-cerebral sever. Un accident auto în apropiere de Făgăraș. O clipă. Un impact. Și un copil care n-a mai apucat să crească.
Această tragedie nu e doar o știre. E o realitate crudă care se poate repeta. Pentru că, în România, mulți părinți încă tratează scaunul auto ca pe o recomandare, nu ca pe un colac de salvare.
Adevărul crud e că această poveste nu e unică.
La fiecare 25 de secunde, undeva în lume, cineva moare într-un accident rutier. Mulți dintre aceștia sunt copii. Și mulți dintre acei copii nu stăteau într-un scaun auto.
Scaunul auto nu e un accesoriu. E o șansă la viață.
România e pe ultimele locuri în Europa la utilizarea scaunelor auto pentru copii. Ne grăbim. „E doar până la grădiniță.” „Țin eu mâna pe el.” „E copil cuminte, stă liniștit.” Nu. Niciun copil nu poate „sta liniștit” într-un impact de 50 km/h. Legea fizicii nu se oprește pentru că tu ești atent la volan sau pentru că ți-e jenă să întrebi dacă are centură când copilul merge cu altcineva.
Scaunele auto nu sunt „pentru cine are bani” sau „pentru drumuri lungi”. Sunt pentru fiecare metru de asfalt, pentru fiecare curbă, pentru fiecare secundă în care cineva frânează brusc în fața ta.
Citește și Cum transporți copilul cu mașina? Scaune auto potrivite vârstei
Realitatea doare. Dar ignoranța ucide.
Moartea unui copil e greu de pus în cuvinte. Dar și mai greu de dus este sentimentul că ai fi putut preveni acel deznodământ. Cei care lucrează în urgențe văd prea des părinți care ajung cu răni ușoare, dar care întreabă: „Unde e copilul meu?” — și primesc răspunsuri care le schimbă viața pentru totdeauna.
Adevărul e simplu și crud: un copil de 2 ani a murit. Nu pentru că părintele lui nu l-a iubit, ci pentru că în acea zi, ceva atât de mic și aparent neimportant precum lipsa unui scaun auto a fost fatal.
Dragostea nu se vede în poze cu fundal de munte. Se vede în centuri și prinderi Isofix.
Ești un părinte bun. Dar nu e suficient să „îți iubești copilul”. Trebuie să fii pregătit să îl protejezi, chiar și (sau mai ales) de ceea ce nu crezi că se va întâmpla vreodată.
Nu vrem să transformăm tragedia lui Ionel Ganea într-un simbol. Dar dacă durerea lui poate salva o altă viață, atunci poate că suferința lui capătă un sens.
Nu ești un părinte panicat dacă folosești scaunul auto. Ești doar un părinte responsabil.
Citește și Niciodată, dar niciodată nu-ți pune copilul, în mașină, în landou!
