Oana Moraru: Nu aş ceda trendului de a merge să testez IQ-ul copilului

“Nu aş ceda trendului de a merge să testez IQ-ul copilului pentru a estima probabilitatea succesului şcolar. Un scor mare poate să-ți facă inima să tresalte, ca la bingo, dar e bine să te prinzi repede pe tine, să faci un pic de poliție cu gândurile tale şi să-l arestezi pe ăla care-ncepe să se umfle cu mândrie.”, a scris Oana Moraru, consultant în educație, pe pagina ei de Facebook.

Oana Moraru a explicat și că “Scorul IQ nu surprinde inteligența socio-emoţională şi nici nu este un predictor al succesului academic. Mai mult, el spune puțin sau nimic despre creativitatea individului, care este vârful de lance al inteligenței adaptative. (Creativitatea nu înseamnă vis şi joc spontan, ci plan, încercare şi eroare, testare de ipoteze, rezistență la zeci de eşecuri.)”

Consultantul a dat ca exemplu copiii cu IQ mare, care nu se descurcă la şcoală. “Succesul academic ține de reziliență, de toleranță la frustrare, de integrarea emoţiilor indigeste în sistem personal autoreglator şi conştient.”

Consultantul educațional a mai adăugat că “Succesul şi progresul intelectual sunt valide dacă se aşază pe relații de comunicare, colaborare, argumentare, negociere. Acestea vin abia după ce ai învățat să îţi cunoşti emoţiile (a cunoaşte nu înseamnă a le numi intelectual, ci a le simți conştient atunci când vin), după ce îți reglezi pe cont propriu micile anxietăţi sau pulsiuni, frustrări etc, după ce ai învăţat să îți pui limite, să spui "nu", să faci concesii, să te aliezi, să foloseşti ironia, tachinarea, umorul, după ce ai dezvoltat voce în grup, rol şi imagine de sine.”

“Lucrez cu mulți copii care au ieşit câştigători la loteria IQ-ului. Sigur că au un "procesor" bun de vreme ce sunt înconjuraţi de la naştere de explicații, raţionamente, superstimuli audio-vizuali. Dar ăsta e doar un sector dintr-un cerc încă incomplet, neintegrat. O felie mică, vândută la vitrină, dintr-o pizza mare, coaptă undeva în spatele tarabei.”, a scris Oana Moraru.

Consultantul a conchis că “Nu bombardăm copiii cu memorat capitalele lumii până la 7 ani. Ne uităm bine de tot la cât de conştienţi şi intimi se simt ei în relaţie cu lumea, cu realitatea imediată. Şi îi ajutăm să-şi dezvolte inteligența socială, corpul şi emoţiile. De aici vin curajul, puterea de muncă şi succesul.”