E 8 dimineața pe 8 septembrie, în fața unei porți de școală. Zece telefoane sus, în același unghi, pentru aceeași poză: copilul cu ghiozdanul nou, cu fundița sau cravata strâmbă, cu numele școlii vizibil pe ecusonul de la piept. Peste o oră, poza e deja pe Facebook sau Instagram, cu geolocalizare activată din reflex, în timp ce telefonul salvează automat unde a fost făcută fotografia.
Fenomenul are un nume în literatura de specialitate: sharenting, din „share" și „parenting". Un studiu realizat în martie 2026 pe 470 de părinți români a arătat că, în medie, peste șapte din ultimele douăzeci de postări ale lor includ cel puțin unul dintre copii, iar conținutul despre ei apare de aproximativ două ori pe săptămână. România a ieșit în fruntea comparației europene făcute de Comisia Europeană la un indicator anume: 29% dintre copiii români și-au rugat părinții să șteargă fotografii sau videoclipuri postate despre ei, cel mai ridicat procent din studiul citat.
Patru lucruri se întâmplă, de fapt, în spatele acelei poze aparent nevinovate: copilul capătă o identitate online înainte să fie întrebat, imaginea intră într-un circuit din care nu mai poate fi scoasă complet, ecusonul și fundalul pot dezvălui unde învață și pe ce traseu merge, iar fotografia poate deveni, mai târziu, material folosit împotriva unui părinte într-un conflict de familie. Fiecare merită înțeles pe rând.
Amprenta digitală se formează înainte ca cineva să întrebe copilul
Un copil ajunge să aibă o prezență online consistentă cu mult înainte să înțeleagă ce înseamnă asta. Prima ecografie, primul mers, prima zi de grădiniță, prima zi de școală — fiecare etapă e documentată și pusă în circulație publică, fără ca cel filmat sau fotografiat să fi fost întrebat vreodată. Studiul din 2026 arată o legătură directă între felul în care copiii resimt asta și relația cu părinții: publicarea lor a fost asociată atât cu o senzație de apropiere, cât și cu conflicte mai dese, mai ales când conținutul ajungea pe TikTok sau YouTube și copilul aflase deja despre existența lui.
Fotografiile ies din controlul părintelui în secunda în care sunt postate
Odată urcată online, o poză nu mai poate fi recuperată complet, indiferent cât de restrictive sunt setările de confidențialitate. Un raport PreyProject din 2025 a identificat peste 8.400 de piețe active pe dark web care vând date furate, imagini personale extrase de pe rețelele sociale incluse. Cu cât un cont postează mai des și mai expus fotografii cu copii, cu atât crește probabilitatea ca acele imagini să fie preluate, recirculate sau folosite în scopuri pe care niciun părinte nu le-ar accepta dacă ar ști dinainte.
Riscul din prima zi de școală are un plus specific: fotografia nu arată doar chipul copilului, ci și numele școlii de pe uniformă sau ecuson, uneori clasa, uneori strada din fundal. Combinată cu geotagul automat al telefonului, o singură poză poate spune unui străin unde învață copilul, pe ce traseu merge și la ce oră iese de acasă.
Franța a scos deja sharentingul din zona „e alegerea fiecărui părinte"
În februarie 2024, Franța a adoptat legea nr. 2024-120, prima de acest fel din Europa, care introduce explicit dreptul la imagine al minorilor în Codul civil. Legea tratează imaginea copilului ca pe o decizie comună a ambilor părinți, nu ca pe o proprietate a celui care ține telefonul: dacă unul dintre ei postează excesiv sau fără acordul celuilalt, un judecător poate interzice publicarea, iar în cazurile grave, în care difuzarea imaginii afectează demnitatea copilului, un părinte poate pierde dreptul de a decide asupra imaginii lui. Cu câțiva ani înainte, în Italia, o mamă a fost obligată de instanță să șteargă toate fotografiile și videoclipurile postate de-a lungul anilor cu fiul ei, la cererea băiatului, aflat la 16 ani în mijlocul divorțului părinților — riscul pentru refuz era o amendă de 10.000 de euro.
Sharentingul devine armă în conflictele din familie
Fotografiile copiilor apar tot mai des ca material folosit de un fost partener împotriva celuilalt în procese de divorț sau custodie. Un istoric public de postări, comentarii sau tag-uri poate ajunge probă într-un dosar, iar copilul se trezește în centrul unui conflict pe care nu l-a ales și pentru care nu a fost pregătit.
Ce poate schimba, concret, un părinte de azi
Câteva decizii simple reduc mare parte din riscurile de mai sus, fără să însemne renunțarea completă la a păstra amintiri:
- Dezactivează geolocalizarea telefonului înainte de a face poza, nu doar înainte de a o posta.
- Evită cadrele în care se vede numele școlii, clasa sau adresa de pe ecuson, ghiozdan sau uniformă.
- Alege un grup restrâns — familie, prieteni apropiați — în locul unui cont public, pentru fotografiile din viața zilnică a copilului.
- De la vârsta la care poate răspunde, întreabă copilul dacă vrea ca poza să fie postată. Un refuz merită respectat la fel ca un acord.
- Verifică din când în când ce a rămas public din istoricul de postări vechi și șterge ce nu mai are ce căuta acolo.
Amintirea din prima zi de școală poate rămâne exact la fel de prețioasă păstrată într-un album de familie sau trimisă direct bunicilor pe WhatsApp. Diferența e că, în cazul ăsta, copilul rămâne singurul stăpân pe povestea propriei copilării.
Citește și Copilul tău pe internet? NU! 5 tipuri de fotografii pe care să nu le mai postezi niciodată
