Rețelele sociale fierb. La colțuri de stradă, în case și în școli, oamenii vorbesc. Unii cu speranță, alții cu frică. România a votat, iar un nume care părea de neconceput în urmă cu doar câțiva ani a ajuns în frunte. Nu o să intrăm în polemici. Nu e un articol despre alegeri, ci despre ce alegem să facem noi, părinții, în fiecare zi, pentru copiii noștri.
Pentru că, indiferent cine a ieșit sau nu, un lucru e clar: România nu va deveni peste noapte o țară mai bună. Iar dacă vrem ca cei mici să nu fie următoarea generație care își face bagajele în zori, trebuie să vorbim despre educație. Nu doar despre școală, ci despre felul în care le arătăm copiilor noștri cum să gândească, cum să simtă, cum să rămână drepți, chiar și atunci când lumea pare să o ia razna.
Să nu-i învățăm frica. Dar nici resemnarea.
Mulți părinți îmi spun în ultima vreme: „Ce rost are să-l învăț să gândească liber, dacă va trăi într-o țară care-l vrea obedient?” Răspunsul meu e simplu: tocmai de aceea. Pentru că fiecare copil care învață să gândească cu capul lui e o formă de rezistență. Pentru că nu vrem o generație care fuge, ci una care știe de ce ar rămâne — și ce ar putea schimba.
Educația reală nu înseamnă doar teme făcute la timp sau note bune la Bac. Înseamnă să îi învățăm să citească printre rânduri, să pună întrebări incomode, să nu se lase manipulați de frică sau ură. Înseamnă să le spunem adevărul, dar fără să-i otrăvim cu cinism.
Ce putem face, concret, chiar de azi:
- Să vorbim cu ei, nu doar către ei. Nu e niciodată prea devreme să discuți cu copilul tău despre lume, despre alegeri, despre valori. Chiar și la 7 sau 8 ani pot înțelege mai mult decât credem.
- Să-i învățăm empatia, nu disprețul. Da, putem fi dezamăgiți de rezultat, dar ura față de „ceilalți” nu construiește nimic. Copiii învață ce văd — dacă ne aud ridiculizând, vor face la fel.
- Să-i încurajăm să creeze, nu doar să consume. Într-o lume care le oferă doar ecrane, încurajează-i să scrie, să deseneze, să pună întrebări, să construiască idei. Creativitatea e una dintre cele mai puternice forme de libertate.
- Să nu le hrănim cinismul. Da, e greu. Dar dacă le spunem mereu că „aici nu se schimbă nimic”, vor crede că nici ei nu pot schimba nimic. Și ce altceva e educația, dacă nu speranță cu acoperire?
Ce alegem să le lăsăm
E ușor să dăm vina pe politicieni. Și, uneori, chiar e justificat. Dar până la urmă, primii ani de educație — și cei mai importanți — se întâmplă acasă. În bucătărie, la masă, în drum spre școală. În felul în care reacționăm la știri, la nedreptăți, la oameni diferiți de noi.
Indiferent cine conduce țara, noi conducem viețile copiilor noștri. Și dacă vrem ca România lor să arate altfel decât România noastră, trebuie să le dăm ceva mai mult decât frustrare. Trebuie să le dăm instrumente.
Nu toți vom putea pleca. Nu toți vom putea rămâne. Dar toți putem educa. Și asta, până la urmă, rămâne cel mai bun vot pe care-l putem da pentru viitorul lor.
