Mă uit în jur și uneori mi-e greu să aleg ce să te-nvăț. Ce să-ți spun, cum să te-ndrum. Mi-aș dori să am un glob de cristal în care să citesc viitorul. Să văd cum va fi lumea, ca să știu ce să-ți răspund când mă întrebi: Și dacă n-o să știu ce să fac, mama? Și dacă o să sufăr? Mi-e teamă, însă, că orice ar zice globul, n-aș face altfel decât fac, nu ți-aș spune altfel decât îți spun acum.
Să fii om bun, copila mea!
Să nu rănești cu bună știință, iar dacă ai rănit, să încerci să repari. Să știi să îți ceri iertare și să înveți să ierți. Să nu te-ascunzi sub straturi de frică, pentru că apoi îți va fi foarte greu să mai știi cine ești. Să nu lași lucrurile nevorbite și treburile nefăcute, că ți se-așează pe inimă și la un moment dat o să doară. Să nu-ți fie teamă să-ntrebi, să iscodești, să afli. Să spui tare, clar și răspicat ce vrei și crezi că meriți. Să nu renunți fiindcă nu ești auzită din prima. Dacă ai dreptate, continuă.
