„Fără zahăr adăugat”, „cu fructe”, „natural”, „pentru copii”. Sunt mesaje pe care părinții le întâlnesc zilnic pe ambalajele sucurilor, biscuiților, cerealelor sau gustărilor și care ne pot face să credem că am ales varianta mai bună. Pentru că tot timpul, exact asta încercăm să facem: să alegem cât mai bine pentru copiii noștri.
Doar că, atunci când vine vorba despre sănătatea dinților, lucrurile sunt puțin mai nuanțate. Unele gustări aparent inofensive pot să conțină zaharuri și să rămână mult timp pe suprafața dinților, iar problema nu este neapărat biscuitul sau sucul oferit ocazional, ci frecvența cu care dinții intră în contact cu ele.
Ce ar trebui să știe părinții despre zahărul „ascuns”, cât de mult contează mesajele de pe ambalaj și cum putem preveni cariile fără să transformăm dulciurile într-un subiect interzis? Vorbim cu medicul stomatolog Radu Condrea.
De ce este atât de important cât de des mănâncă un copil ceva dulce?
Când vorbim despre carii, avem tendința să ne gândim în primul rând la cantitatea de zahăr, dar pentru dinți este foarte importantă mai ales frecvența. Bacteriile din cavitatea orală folosesc zaharurile din alimente și produc acizi, iar aceștia atacă smalțul. Saliva ajută apoi la neutralizarea mediului și la refacerea echilibrului.
Dacă cel mic primește însă foarte des câte un biscuit, o gură de suc, câteva cereale sau o altă gustare, procesul ajunge să se repete de multe ori pe parcursul zilei. Practic, dinții au mai puțin timp să se „recupereze” între mese. De aceea, uneori, nu dulcele de după masă este cel mai problematic obicei, ci ronțăitul continuu.
„Fără zahăr adăugat” înseamnă fără zahăr?
Nu. Ambalajele pot să creeze destul de multă confuzie. Mențiunea „fără zahăr adăugat” nu înseamnă că produsul nu conține deloc zaharuri. Acestea pot exista deja în ingredientele din care este făcut produsul.
La fel, cuvinte precum „natural”, „cu fructe” sau chiar faptul că un produs este destinat copiilor nu ne spun automat ce efect poate să aibă asupra dinților.
Nu este nevoie ca părinții să devină detectivi ai etichetelor sau să calculeze fiecare gram de zahăr, însă merită să să se uite dincolo de partea din față a ambalajului: la lista ingredientelor și la tabelul nutrițional.
Sucul natural este o alternativă bună?
Când stoarcem fructul, obținem o băutură care poate să conțină zaharuri și care este, de multe ori, acidă. Pentru dinți, ambele aspecte contează.
Există și o diferență între a mânca un fruct și a-l bea. Fructul întreg presupune masticație, conține fibre și este consumat diferit. Un suc poate fi băut foarte repede sau, dimpotrivă, copilul poate lua câte o gură din sticlă pe parcursul unei perioade mai lungi. Tocmai acest obicei de a sorbi frecvent este bine să fie evitat. Pentru hidratarea de zi cu zi, apa rămâne cea mai simplă alegere.
Dar biscuiții „pentru copii”?
Aici apare o altă capcană: dacă produsul se găsește la raionul pentru copii, avem tendința să îl considerăm automat potrivit pentru consum frecvent.
Biscuiții, batoanele, cerealele și alte gustări pe bază de carbohidrați pot să contribuie la apariția cariilor, mai ales dacă sunt consumate foarte des. Unele sunt și lipicioase și pot să rămână mai mult timp pe suprafața dinților sau între ei. Asta nu înseamnă că trebuie să scoatem biscuiții din casă. Putem, în schimb, să încercăm să avem mese și gustări mai bine delimitate și să evităm situația în care copilul ronțăie aproape în permanență ceva.
Trebuie să spunem „nu” dulciurilor?
Nu este nevoie să transformăm dulciurile într-un aliment interzis.
Pentru multe familii, o regulă mult mai ușor de aplicat este să conteze momentul în care sunt consumate. Dacă oferim un desert, este preferabil să fie în apropierea unei mese, în loc să fie împărțit în multe gustări mici de-a lungul zilei. Între mese, putem alterna cu gustări simple, potrivite vârstei copilului, iar pentru sete putem încuraja apa în locul băuturilor dulci.
Sunt schimbări mici, dar repetate zi de zi pot să conteze mult mai mult decât o perioadă cu reguli foarte stricte pe care apoi nu reușim să le menținem.
Ce facem după ce copilul a mâncat ceva dulce? Îl spălăm imediat pe dinți?
Nu este necesar să alergăm cu periuța după fiecare biscuit. Mult mai importantă este rutina constantă de igienă: periajul de două ori pe zi, cu o pastă de dinți cu fluor adecvată vârstei și în cantitatea recomandată.
Periajul de seară este esențial. După ce am spălat dinții, este musai să evităm sucurile, biscuiții, laptele îndulcit sau alte gustări înainte de somn. Iar la copiii mici, periajul trebuie făcut sau completat de părinte. Faptul că cel mic știe să țină periuța și vrea să se spele singur este un lucru foarte bun, dar nu înseamnă că reușește deja să curețe corect toate suprafețele dentare.
Dacă nu are nicio carie vizibilă, de ce să îl aducem la stomatolog?
Tocmai acesta este unul dintre cele mai bune momente pentru o vizită. Controlul stomatologic nu ar trebui să înceapă odată cu prima durere. Medicul poate să observe modificări ale smalțului într-un stadiu foarte timpuriu, poate să verifice dacă periajul este eficient și poate discuta cu părinții despre alimentație și riscul individual de carie al copilului.
În plus, vizitele regulate îl ajută pe cel mic să se obișnuiască treptat cu cabinetul, cu medicul și cu instrumentele. În loc ca prima experiență la stomatolog să fie legată de durere și de o urgență, poate fi pur și simplu o întâlnire de rutină.
Până la urmă, nu un biscuit mâncat la o aniversare și nici un pahar de suc ocazional sunt cele care definesc sănătatea dentară a unui copil. Contează obiceiurile care se repetă zi după zi.
Nu avem nevoie de părinți perfecți și nici de copii care nu ating niciodată ceva dulce. Avem nevoie de puțină atenție la frecvența gustărilor, de consum de apă cât mai des între mese, de un periaj corect și controale stomatologice regulate.
Data viitoare când un ambalaj ne promite că un produs este „natural”, „cu fructe” sau „fără zahăr adăugat”, putem face un lucru simplu: să-l întoarcem și să vedem ce se află, de fapt, înăuntru.
Citește și Copilul nu vrea la dentist: cum îl pregătim fără traumă
