Cum am ajuns, dintr-o bănuială pe care n-o puteam explica, la un diagnostic care a schimbat totul: boala celiacă.
Era cel mai mic din clasă. Nu cu mult, dar era. Și eu tot priveam la ceilalți copii, mereu comparam și simțeam că ceva nu e bine. Știam teoria conform căreia copiii cresc în ritmuri diferite, dar eu simțeam că mai e ceva. Așa că am început să caut.
Știam doar că ceva nu se leagă. Nu era obosit, nu avea cearcăne, nu avea dureri de burtă... era doar un pic cam mofturos. Ca orice copil ați spune, nu?
Îmi spuneam că poate chiar exagerez. Dar simțeam să merg mai departe
Până la urmă l-am dus la endocrinolog. Nu pentru că aveam o suspiciune clară, ci pentru că simțeam că e pasul următor. Medicul a ascultat, s-a uitat pe curba lui de creștere, a pus întrebări și a recomandat un set de analize. Printre ele, două de care nu mai auzisem: anticorpii anti-transglutaminază și anti-gliadină – IGa și IGg.
Când au venit rezultatele, totul a căpătat sens. Fiul meu are boală celiacă. Un diagnotic pus pe o hârtie și care își va spune cuvântul zilnic, în viața lui.
Ce este boala celiacă? O afecțiune autoimună în care glutenul — proteina din grâu, orz și secară — declanșează o reacție care distruge lent intestinul. Corpul nu mai absoarbe cum trebuie nutrienții. Copilul nu crește. Rămâne mic, obosit, sensibil — și toată lumea crede că „pur și simplu e așa".
M-am gândit la toate alergiile lui din copilărie, alergii la peste zece alimente, excepție făcând glutenul, alergii care au dispărut... iar acum iată-ne înapoi în lumea aceasta, dar parcă intrați pe altă ușă: boala celiacă.
Cifrele care ar trebui să ne trezească
Aproximativ 30.000 de copii din România au boală celiacă. Doar 3.000 dintre ei sunt în evidență și urmează singurul tratament care funcționează: o dietă complet fără gluten. Ceilalți — marea majoritate — nu știu ce au. Merg din medic în medic, li se spune că sunt „sensibili la stomac" sau că vor trece, și între timp intestinul lor se deteriorează în tăcere. Unii copii nu au nimic, aparent, doar rămân în urmă; nicio durere de burtă, scaun normal, energie la cote maxime.
Vestea bună este că boala celiacă, dacă e prinsă la timp, poate fi ținută sub control prin dietă. Mucoasa intestinală se reface, copilul începe să crească, energia revine. Problema este că drumul până la diagnostic e adesea lung și întortocheat — și mulți nu ajung niciodată acolo.
Ce s-a schimbat
De când știm, lucrurile merg altfel. Urmăm dieta, învățăm să citim etichete, descoperim că „fără gluten" nu înseamnă „fără savoare". Și, cel mai important — băiețelul meu crește. Nu spectaculos, nu peste noapte, dar curba lui merge în sus și asta e tot ce contează.
Dacă ești un părinte și simți că ceva nu e în regulă, nu te lăsa liniștit prea ușor. Cere analize. Du-te la un specialist. Instinctul tău nu e anxietate — e adesea primul și cel mai bun instrument de diagnostic pe care îl ai. Eu am ascultat de al meu și nu îmi pare rău nicio secundă.
„Nu m-am bucurat că aveam dreptate. M-am bucurat că în sfârșit știm — și că de acum el poate crește în voie."
