Rândul de copii gălăgioși din fața mea pare că nu se mai termină.
– Mama?
– Casnică.
– Tata?
– Muncitor pe șantier.
– Deci ar putea să ne ajute să ne văruiască clasa la vară. Stai aici în dreapta mea.
– Mama?
– Croitoreasă.
– Ar putea să ne facă niște huse la bănci.
– Tata?
– Face mobilă.
– Și mai bine. Niște rame la hărțile de geografie. Stai aici, în dreapta.
– Mama?
– Educatoare.
– Tata?
– Maistru instructor.
– N-are cu ce să ne ajute. Du-te-n spate.
M-am așezat în ultima bancă și-am început să mâzgălesc o foaie de hârtie. Pauza se terminase, rândul se împuțina, copiii din dreapta doamnei erau aleși pe sprânceană.
În timp ce noi plecam acasă la final de ore, ei rămâneau să facă ore extra de matematică și pregătire pentru examene și olimpiade.
În timp ce părinții noștri erau invitați doar la ședințele cu părinții, ceilalți veneau la întâlniri personale cu învățătoarea.
Pe când părinții noștri nu aduceau nici un aport clasei în care învățam, ceilalți ne făceau bănci, rame la hărți și ne văruiau clasa.
(...)
