Parenting regal: prințul William, un tătic care nu ține cont de protocol
Poza din prima zi de școală. Ce pericol se ascunde în spatele ei și la ce să fii atentă
E 8 dimineața pe 8 septembrie, în fața unei porți de școală. Zece telefoane sus, în același unghi, pentru aceeași poză: copilul cu ghiozdanul nou, cu fundița sau cravata strâmbă, cu numele școlii vizibil pe ecusonul de la piept. Peste o oră, poza e deja pe Facebook sau Instagram, cu geolocalizare activată din reflex, în timp ce telefonul salvează automat unde a fost făcută fotografia.
Vârsta de școală și „pregătirea" de acum 100 de ani: prin ce era diferită școala de atunci față de cea de azi
Un părinte de azi trece printr-un adevărat protocol înainte ca fiul sau fiica lui să pună piciorul în clasa pregătitoare: evaluări de dezvoltare, eventual un certificat medical dacă vrea o amânare, discuții cu educatoarea despre cât de „pregătit" e copilul emoțional și cognitiv. Acum un secol, nimic din toate astea nu exista. Vârsta la care mergeai la școală era stabilită prin lege, iar „pregătirea" însemna, în cele mai multe familii, pur și simplu cât de mult putea copilul să ajute acasă înainte să plece la clasă.
Copilul, mult mai alintat la sfârșitul vacanței. De ce se întâmplă asta și ce e de făcut
Un copil care în restul anului se descurcă singur la masă, se îmbracă fără ajutor sau adoarme fără prea multă tevatură devine, spre finalul verii, brusc mai dependent: vrea să fie luat în brațe, refuză să mănânce singur, plânge mai des și cere atenție aproape constant. Pentru mulți părinți, senzația e că au „pierdut" din progresul făcut în restul anului. De fapt, ceea ce se întâmplă are un nume clar în psihologia dezvoltării și e mult mai puțin îngrijorător decât pare.












