Era dupa-amiaza unei zile frumoase de Martie, cand printisorul meu s-a gandit sa-si faca mult asteptata aparita pe aceasta lume.
Dupa un travaliu lung si dureros, de aproximativ 10 ore, ma simteam obosita si slabita, tremuram din toate incheieturile si tocmai ce-mi fusese adus in camera micutul printisor, Stefan. Desi el dormea ca un ingeras, in patutul lui, nu am putut rezista tentatiei de a-l lua in brate si pupa. Asteptasem cu nerabdare acest moment toata sarcina. Asa ca imediat ce m-am vazut singura in camera cu el, m-am indreptat usor spre patutul lui, sa-l iau in brate, sa-l tin la pieptul meu si sa-i spun cat de mult il iubesc si ca abia astept sa-l duca acasa.
Dar cum slabita fiind, si mai mult de atat si plina de emotii si de teama de a nu-I face ceva rau deoarece era primul copilas pe care aveam ocazia sa-l tin in brate la scurt timp dupa nastere si fara supravegherea cuiva, mainile si picioarele au inceput sa-mi tremure dandu-mi senzatia ca se invarte totul in jurul meu. Asa ca prima incercarea de a-mi tine printisorul in brate a esuat.
M-am asezat pe patul meu si am inceput sa plang, imi era ciuda ca nu reusesc sa-mi tin puiutul in brate si-mi puneam tot felul de intrebari in gand : ce fel de mama sunt daca nu-l pot tine in brate? oare o sa ma pot ocupa de cresterea lui? Sunt in stare sa-i acord afectiunea necesara si sa-l ocrotesc? Dupa cateva astfel de minute, mi-am sters lacrimile si m-am mobilizat, incercand din nou sa-mi iau puiutul mult asteptat in brate. De data aceasta, am si reusit! :)
Imediat ce am atins obrajorii lui pufosi de fata mea, bebe a deschis ochisorii, a zambit si a adormit din nou, ca si cum stia ca este in bratele ocrotitoare ale mamei. Acest gest micut, pentru mine a insemnat enorm, mi-a dat putere si speranta. Nu ma mai simteam obosita si nici nu mai tremuram din toate incheieturile. Simteam doar fluturasi prin stomac (ca atunci cand esti indragostit) iar inima-mi tresarea de bucurie. Daca s-ar fi putut, as fi vrut sa stau numai cu el in brate!
Noaptea ce a urmat, a fost una linistita, bebe a dormit ca un ingeras, trezindu-se doar sa pape din 2 in 2 ore. Cum pentru mine era ceva nou si vroiam sa ma asigur ca totul este ok, puneam deseori mana mea pe pieptul lui ca sa simt daca respira. Dimineata urmatoare s-a trezit facand putin scandal, ca sa arate ca si el are voce dar imediat ce s-a simtit in bratele mele, s-a oprit din plans si a adormit la loc. Vazand ca se simte asa bine in bratele mele, am devenit si mai increzatoare in fortele mele si am inceput sa-i schimb singura scutecul sau sa-i dau sa pape, fara sa am nevoie de ajutorul sau supravegherea personalului medical. Odata ajunsi acasa, am reusit sa-mi inving si teama de a-i face singura baita fara sa i se intample ceva rau.
Inceputul a fost putin mai greoi si mai stangaci dar a avut farmecul lui. Toate aceste momente, m-au facut sa realizez ca Stefan este cea mai mare realizare a mea!
* Articolul este scris de o mamica din comunitatea Suntmamica.ro
Articole relationate
Parenting modern. 3 lecții de parenting, pe care să le învățăm de la Fecioara Maria
Suntem în Săptămâna Mare, prilej cu care ar trebui să ne simțim tot mai aproape de Divinitate, de spiritul creștin și de învățămintele Mântuitorului. Și...
Vlăduța Lupău, extrem de fericită. S-a pozat cu burtica la vedere, în Dubai – FOTO
Vlăduța Lupău, pentru a doua oară cu burtică de gravidă, se bucură la maximum de vacanța de 1 mai: petrece la plajă, în Dubai, alături de familie, și pare a fi...
Tradiții de Paște. Cum să vopsești ouăle în mod natural, împreună cu cei mici
Mâine este Joia Mare și, conform tradițiilor, vopsim ouăle pe care le vom ciocni în Ziua Învierii - de altfel bucurie mare pentru copiii noștri, care de-abia...
Comentarii facebook
Comentarii
Trimite un comentariu