Sfârșitul toamnei și începutul iernii aduc o creștere constantă a infecțiilor urinare în rândul gravidelor. Fenomenul este documentat în clinici și maternități, iar explicația nu ține de mitul „frigului care îmbolnăvește”, ci de o combinație clară de factori: modificările mecanice din sarcină, consumul redus de lichide, circulația urinei încetinită și expunerea frecventă la viroze. Toate acestea creează condiții ideale pentru proliferarea bacteriilor, în special E. coli.
De ce sunt aceste luni mai problematice
Odată cu avansarea sarcinii, uterul apasă pe uretere și îngreunează scurgerea urinei. În mod normal, organismul compensează printr-un aport crescut de lichide și prin micțiuni regulate. Iarna însă, multe gravide beau mai puțină apă, ies mai rar din casă și amână mersul la toaletă. Urina stagnează, devine mai concentrată și devine un mediu propice pentru bacterii.
La aceasta se adaugă și expunerea repetată la infecții respiratorii, frecvente în sezonul rece, care solicită organismul și îl fac mai vulnerabil în fața altor infecții. Hainele groase și materialele sintetice, purtate mult timp, cresc temperatura locală și favorizează colonizarea perineală, un detaliu ignorat dar esențial în epidemiologia infecțiilor urinare.
Infecțiile urinare asimptomatice – riscul invizibil
Cea mai dificilă categorie este bacteriuria asimptomatică. Până la o zecime dintre gravide o dezvoltă, iar în sezonul rece procentul crește. Nu există usturime, miros modificat, durere. Totuși, bacteria este prezentă în cantitate mare în urină și, netratată, poate duce la complicații serioase: pielonefrită, contracții premature, ruperea membranelor sau afectarea creșterii fetale.
Singura metodă corectă de diagnostic este urocultura. Testele rapide au valoare orientativă, nu confirmatorie.
De ce revin infecțiile în această perioadă
Recidivele sunt mai frecvente în noiembrie și decembrie. Explicația este previzibilă: diete mai încărcate, constipație accentuată, consum scăzut de apă, tratamente începute târziu sau oprite prea devreme. Dacă fluxul urinar rămâne lent și flora intestinală dominată de E. coli se reface constant, infecția reapare indiferent de suplimentele folosite.
Ce înseamnă tratament corect
Tratamentul nu se face „după simptome” sau „după experiențe anterioare”. Ordinea corectă este clară:
– urocultură înainte de tratament
– antibiotic prescris în funcție de antibiogramă
– reevaluare cu urocultură la 7–10 zile după finalizare
Antibioticele uzuale în sarcină includ nitrofurantoin, fosfomicină sau anumite cefalosporine, alese în funcție de trimestru și sensibilitatea bacteriei și doar la recomandarea medicului. Tratamentele naturiste nu au eficiența necesară pentru a opri o infecție urinară și nu împiedică ascensiunea bacteriilor spre rinichi.
Hidratarea constantă, golirea vezicii la intervale regulate și corectarea constipației nu sunt „trucuri”, ci măsuri cu impact direct asupra evoluției infecției.
Noiembrie și decembrie nu sunt periculoase prin temperatură, ci prin comportamentele și modificările fiziologice asociate sezonului rece. Infecțiile urinare la gravide cresc în această perioadă pentru că urina stagnează mai mult, aportul de lichide scade, iar organismul este deja solicitat de infecțiile respiratorii specifice iernii. Abordarea corectă este una medicală, bazată pe urocultură și tratament adecvat, nu pe improvizații. Gravidele rămân bine protejate atunci când infecțiile sunt depistate la timp și tratate riguros.
Citește și Infecția urinară la copii. Recomandările specialistului
