Mitul circulă de generații: pofta de dulce anunță o fetiță, pofta de sărat un băiat. Explicația pare convingătoare tocmai pentru că e simplă și ușor de verificat empiric, fiecare femeie își amintește exact ce a poftit. Problema e că nicio cercetare care a testat această legătură nu a găsit o corelație statistică între tipul de poftă și sexul fătului. Poftele apar din alte motive, complet independente de cromozomii bebelușului.
De unde vin, de fapt, poftele din sarcină
Modificările hormonale, în special creșterea rapidă a progesteronului și estrogenului, schimbă percepția gustului și a mirosului încă din primele săptămâni. Multe femei descriu un miros „mai ascuțit" decât înainte de sarcină, ceea ce explică de ce anumite alimente devin brusc atractive sau, dimpotrivă, insuportabile.
La asta se adaugă nevoile nutriționale reale. Pofta de sărat poate reflecta nevoia crescută de sodiu, legată de creșterea volumului sanguin din timpul sarcinii. Pofta de dulce ține uneori de necesarul caloric mai mare, mai ales în trimestrul al doilea și al treilea. Deficiențele de fier sau de calciu se manifestă ocazional prin pofte specifice, deși relația nu e universală și nu poate fi folosită ca diagnostic.
Factorul psihologic și cultural contează la fel de mult. American Pregnancy Association estimează că între 50% și 90% dintre femeile însărcinate raportează pofte neobișnuite pe parcursul sarcinii, un procent prea mare ca să fie explicat exclusiv prin deficiențe biologice. O parte din pofte apar pur și simplu din context, stres, oboseală, asocieri emoționale cu anumite alimente din copilărie.
De ce mitul a supraviețuit atât de mult
Mitul pofta-dulce-fată, pofta-sărat-băiat funcționează statistic ca o monedă aruncată în aer. Cu doar două rezultate posibile, jumătate dintre femeile care au poftit dulce vor naște, oricum, o fetiță, iar coincidența se reține mult mai ușor decât cazurile care contrazic regula. Genul de confirmare selectivă e motivul pentru care majoritatea miturilor despre predicția sexului copilului, de la forma burții la ritmul cardiac fetal, rezistă în ciuda lipsei de dovezi.
Ce metode indică, de fapt, sexul copilului
Singurele metode confirmate medical rămân ecografia, de obicei fiabilă începând cu săptămâna 18-20, și testele genetice prenatale neinvazive, disponibile din primul trimestru pentru femeile care le solicită. Orice altă metodă, de la pofte la forma burții, ține de tradiție, nu de biologie.
Ce poți face cu poftele, dincolo de curiozitate
Poftele intense merită atenție, nu doar amuzament. O poftă constantă de sărat, însoțită de retenție de apă sau tensiune crescută, se discută cu medicul la controlul următor. O poftă de dulce urmată de variații de glicemie se menționează la fel, mai ales dacă apare testul de toleranță la glucoză din trimestrul al doilea. Consultul prenatal rămâne reperul pentru orice observație legată de alimentație în sarcină. Mitul cu dulce-fată, sărat-băiat rămâne o poveste de spus la masă, fără valoare medicală.
