Există un moment, undeva între ora 17 și cină, când se lasă întunericul și geamurile aburesc și copilul tău e înfofolit într-o pătură pe canapea și se uită la tine cu ochii ăia mari și rotunzi.
Și tu ești grăbit.
Lista de azi nu se termină niciodată. Întotdeauna mai e ceva de făcut, de comandat, de rezolvat, de trimis. Întotdeauna e urgent. Întotdeauna e pentru mai târziu cu el — după ce termin, după ce mănâncă, după ce facem baie, după ce adorm.
Dar el nu știe de după. El știe doar acum.
Iarna are un miros specific în părul unui copil care tocmai a venit de afară. Frig, aer curat, ceva a lână umedă. Dacă îl îmbrățișezi în secunda în care intră pe ușă, când obrajii lui sunt încă reci și roșii și răsuflarea lui face aburi, ai prins ceva ce nu se repetă identic niciodată.
Și mirosul de după — când s-a încălzit, când îi dai cacao și el ține cana cu amândouă mâinile și suflă în ea serios, de parcă e cel mai important lucru din lume — nici acela nu se îmbuteliază nicăieri.
Fii acolo când suflă în cană.
Februarie e luna în care afară nu se întâmplă mare lucru. Copacii sunt goi. Zilele sunt încă scurte. Nu e mereu zăpadă, nu e nici soare, nu e nimic spectaculos pe geam.
Înăuntru, în schimb, se întâmplă tot.
Puzzle-uri lăsate pe jumătate pe covor. Creioane colorate împrăștiate. O poveste inventată cu personaje pe care numai el le cunoaște. O întrebare fără răspuns bun — de ce nu putem vedea aerul? — pusă exact când ai gura plină.
Răspunde cu gura plină. Merită.
Ei cresc în salturi, nu lin. Te culci cu un copil și te trezești cu altul. Mânuța care o ținea pe a ta în parcare o ține acum mai rar — nu pentru că nu te mai iubește, ci pentru că a învățat că e mare. A învățat repede. Prea repede.
Timpul nu dispare. Se comprimă. Se face mic și dens și greu, și la un moment dat îl ții în mână ca pe o piatră și nu îți vine să crezi că atât a fost.
Citește și Dragă tată, fă-i o poză soției tale! Fa-i poza acum, cu copilul. Mâine e prea târziu!
Nu îți spun să lași totul baltă.
Îți spun să lași totul baltă zece minute.
Zece minute în care stați amândoi sub aceeași pătură și el îți povestește ceva fără sens și afară e frig și întuneric și înăuntru e cald și el miroase a șampon și a seară de iarnă.
Cele mai importante zece minute din zi.
Lista poate aștepta.
El nu prea.
Acum du-te la el.
