Este cunoscut faptul ca in momentul in care ai un copil stilul de viata pe care-l duceai inainte se va schimba. In cazul unora sunt numai schimbari imediate, de genul nu mai pot sta toata ziua la serviciu si seara sa merg in cluburi. Nu mai pot sa cumpar junk food, trebuie sa fac ciorba macar o data pe saptamana. Trebuie sa ma prefac ca imi place Craciunul si ma omor dupa vacantele la tara. Nu ma mai pot uita la filme de groaza si trebuie sa le gust pe cele de familie. Si tot asa, adopta pe rand, noi atitudini in functie de ce li se pare necesar pe moment.
Altii insa sunt inclinati sa tina lucrurile mult mai mult sub control. Pentru ei un copil nu creste in batatura alaturi de un purcel si un catel. Se face un plan serios, bine calculat, care sa ii influenteze viitorul macar pana cand actualul bebe implineste 30 de ani. Dupa care fiecare zi este inca o treapta bifata in indeplinirea lui. Pe acesti parinti ii vezi facand depozite in care vor varsa lunar o suma de bani ca bebele sa poata face facultatea in strainatate. O facultate tehnica ce iti ‘garanteaza’ un venit lunar de 90 mii euro pe an. Pentru asta renunta la vacantele facute in strainatate. Si nu mai iau cadouri de Craciun. Iar in plus, o masa frugala toata lumea stie ca este buna pentru sanatate. Ne pare rau draga copile, astazi ai numai cartofi, facultatea este mai importanta.
Altii nu considera ca numai sistemul nostru de invatamant este fundamental gresit. Ci societatea cu totul. Asa ca este absolut necesar sa gaseasca o alta in care sa isi creasca copilul. Una in care sa invete corect valorile normale. Cum ar fi sa isi ajute semenii. Sau macar sa ii respecte. Si sa inteleaga ca munca este mai buna decat furatul. Si nu strica sa citeasca o carte. Lucruri pentru care trebuie sa se mute de cealalta parte a globului.
Mai sunt si cei care isi doresc lucruri ceva mai abstracte: ar vrea sa stie sa se descurce, sa fie independenti. Si cum totul tine de educatie in fiecare zi mai cauta un buton pe care odata apasat sa le modeleze personalitatea ca atare. Copile, nu il lasa sa iti ia lopetica, mai bine convinge-l sa iti lase si sita lui de cernut nisipul, ca doar tu stii ce sa faci cu ea. Simpatic este ca exista adesea parinti carora nu le trece cine stie ce sange independent prin vene insa considera ca pot influenta propria progenitura sa fie astfel.
Oare numai mie mi se pare ca acesti oameni si-au descoperit brusc, parinti fiind, niste atitudini de cercetatori de laborator care izoleaza subiectul si apoi il supun la tot felul de teste ca sa vada cum reactioneaza? O atitudine care nu prea are ce cauta relativ la o fiinta umana, care oricum este supusa la atat de multe influente, ca sa nu mai spun de propria personalitate. Mult mai naturala mi se pare atitudinea in care urmaresti tu, ca parinte, sa duci o viata care se potriveste cu propriile tale valori si sa speri ca in acest fel il vei influenta pe cel mic sa adopte atitudini cu care tu esti de acord. Asa ai mai mari sanse sa nu transmiti semnale contradictorii, sa nu il faci sa se simta vinovat pentru ‘sacrificiul’ pe care l-ai facut si sa nu il ingradesti fiindca vrei neaparat sa intre in niste standarde.
Pe de alta parte nici sa fii complet cu capul in nori si totul sa te ia pe nepregatite nu este indicat. Voi ce anume ati planificat in ceea ce priveste viitorul copilului vostru?
