Sari la conținut

Da’ chiar, de ce sunt mamele mereu obosite?

La ce te gândeşti, iubito? mă întreabă Andrei ieri seară, văzându-mă cum privesc în gol.

Am stat câteva secunde gândindu-mă dacă să îi spun sincer sau să arunc un răspuns scurt care să ne facă să ne vedem mai departe de pregătirea cinei.

Nimic special, i-am spus; ceea ce a fost o minciună.

Mă întrebam ce o face David la mama. Nu s-o fi plictisit? - aşa că am continuat cu o minciună mai mică.

Adevărul este că, la fel ca în cazul tuturor mamelor din lume, mintea mea era în toate părţile. Ca de fiecare dată. Mi-e greu să spun şi la ce mă gândeam fix în secunda în care a întrebat, dar cu cinci minute mai devreme? Imposibil!

► Citeşte şi De ce sunt mamele mereu obosite. Chiar şi atunci când dorm

Rotiţele creierului se învârt permanent. Ştiţi hamsterul care aleargă pe roată? Ei, exact aşa şi creierul meu, creier de mamă!

Deci, la ce mă gândeam? La nimic şi la totul!

Mă gândeam că trebuie să scot rufele din maşină (care zac în maşina oprită de trei ore), că după ce mâncăm am de strâns, de făcut duş, de îmbăiat copilul mic, ce carte să îi mai citesc… Mă gândeam că mâine trebuie să trec pe la mama, să îi iau pe David să îl duc la şcoală, să trec pe la cabinet să îmi iau ochelarii de vedere pe care i-am comandat săptămâna trecută, să duc la croitoreasă rochia de pe vremea în care eram gravidă, să mai fac câteva cumpărături şi să mă întorc acasă. Sper să reziste piciul după mine atâtea ore, că altă soluţie nu am! Ah, piciul! Trebuie să îl programez pentru vaccin, de data asta chiar nu mai pot amâna. Şi cu cel mare… cum să îl fac să mănânce legume? Chiar, David, ce o face acum, s-o fi plictisit la mama?

Şi aici mi s-a întrerupt filmul, odată cu întrebarea La ce te gândeşti, iubito?!
Şi exact asta i-am răspuns. Bine, nu i-am spus decât despre vârful icebergului. Aş fi putut să îi explic tot ce îmi trece prin minte, îmi e soţ şi sunt norocoasă să spun că şi cel mai bun prieten, însă…

► Citeşte şi Am obosit chiar şi să spun că am obosit. Uneori, simt că maternitatea nu este pentru mine

Eu am creier de mamă. Numai noi, cele care am dat viaţă, putem gândi atât de multe în acelaşi timp. Numai noi ne putem face 1000 de griji pentru 1000 de probleme diferite în timp ce zâmbim. Cum să îi explic toate acestea soţului? El mi-ar oferi soluţia pentru fiecare dintre aceste probleme, dar nu de asta am nevoie. Nu soluţiile sunt cele care mă liniştesc. Eu simt, de fapt, că nu am timp… Am obosit.

Da, am dormit bine azi noapte, m-am odihnit, astăzi nu pot spune că m-am spetit cu munca, dar toate gândurile şi grijile permanente mă obosesc.

Da, noi, mamele, suntem obosite tot timpul, pentru că tot timpul cineva, o fiinţă mică, mică, poate chiar două sau trei, depind de noi. Toată fericirea lor, toate zâmbetele, toată liniştea şi entuziasmul stau pe umerii noştri.

E atât de bine să fii mamă… nu există împlinire mai mare şi îi mulţumesc Celui de Sus pentru asta… Dar, Doamne, uneori mai şi obosesc… zilnic…. în fiecare oră… aproape în fiecare minut…

► Citeşte şi Sunt obosită, dar fericită

Sursa foto

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!