Poate a fost din cauza vremii, poate din cauza oboselii acumulate, dar în dimineaţa asta m-am trezit cu o migrenă de nu m-am putut da jos din pat. O zi de luni care a început cu stângul, noroc că Sara s-a gândit să doarmă puţin mai mult şi am reuşit să mă adun cât de cât.
În ultima vreme mai multe persoane, unele proaspete mame la rândul lor, mi-au spus că mă admiră pentru cum reuşesc să le fac pe toate, că scriu zilnic pe blog şi că sunt foarte activă. Pe de o parte adevărul e că mereu am fost un om activ, pe de altă parte însă, deşi mi se pare interesant că de la exterior lucrurile arată aşa roz, ele nu sunt perfecte. Nici eu nu sunt perfectă şi nici nu vreau să fiu.
Peste o săptămână se fac 6 luni de când jonglam cu viaţa asta în 4 şi recunosc, fără să fie vreo ruşine, că sunt obosită şi că simt tot mai des nevoia de vacanţă. O vacanţă în doi, că vorba soţului, dacă mergem cu copiii ăia nu e vacanţă, ci cantonament. Aşadar, da, sunt obosită…
Să mă culc târziu după ce se culca copiii – Deşi Alex se spala singur, până îl convingem să meargă la baie trece uneori prea mult timp. Ba mai are ceva de făcut, ba vrea să stea cu Sara, ba are chef de joacă sau i se face iar foame. De cele mai multe ori spălatul pe dinţi şi povestea de seară sunt în responsabilitatea soţului pentru că eu să mă pot ocupa de Sara, să o alăptez, să o culc şi apoi eventual să o scot iar din pat ca să o schimb după ceea ce noi am denumit “caca de la miezul nopţii fix”.
(…)
Citește mai mult pe cristinaotel.ro!
