Sari la conținut

Daţi copiii mai încet, vreau să dorm!

Cu toţii ştim cât de enervanţi pot fi copiii care nu mai contenesc din făcut gălăgie taman atunci când avem nevoie de linişte, nu vorbesc de relaxare, ci atunci când liniştea e esenţială ca să poţi lucra de acasă o jumătate de oră sau să porţi o conversaţie telefonică decenta timp de zece minute sau când îţi e pur şi simplu rău şi vrei să aţipeşti o oră. E şi normal să vrei şi tu măcar atunci linişte. Atunci e permis să îi atragi copilului atenţia, să îi pui bandă adezivă la gură, să îl expediezi prin postă în Cuba sau să îi pui în braţe o pungă de acadele. Însă sunt unii de pică în extrema aia de au copii mici în casa însă ei vor LINIŞTE. Mai mereu.

Păi dragă mămico, lasă-ţi copiii să facă hărmălaie, să îşi descarce energia, să îşi trăiască copilăria. Copilul nu are nici o vină că tu lucrezi în schimbul doi sau că stai prost cu nervii sau că vecinul are 80 de ani şi refuză internarea la azil şi tu vrei să îi menajezi bătrâneţile ca să nu se ia de tine la şedinţele de bloc şi astfel să te ia în vizor toată bosorogimea asociaţiei de locatari.

Bre tăticule, lasă-ţi copiii să râdă, să ţipe de bucurie,să cânte, să se alerge, să chicotească şi să hohotească, ei nu au nici o vină că tu nu ai dormit azi-noapte şi vrei să dormi ziua sau că nu cunoşti noţiunea de „copil”. Păi stai să îţi spun,”copil” prin definiţie înseamnă energie în stare pură, argintul viu, zgomote de tot felul, gălăgie, hărmălaie, veselie, viaţa, tam-tam! Dacă tu ai murit înainte de vreme şi ai rămas doar un zombie cu pretenţii, nu e vina copilului tău!

Bucură-te că nu ai un copil apatic! Bucură-te că nu ai unul de ăla de stă cu nasu’ numai în calculator sau în cărţi. Bucură-te că nu ai un copil cu handicap care să nu poată alerga sau vedea sau vorbi! Bucură-te că ai un copil, alţii nu pot avea şi nu au binecuvântarea asta în casele lor! Bucură-te că încă mai e copil pentru că peste ceva ani, la adolescenţă, îi vei smulge vorbele din gură cu cleştele, iar mai apoi va da din ce în ce mai rar pe acasă până nu va mai veni deloc şi atunci îi vei duce dorul şi te vei ruga de el să îţi calce pragul. Copiii îţi oferă liniştea aia pe care o doreşti atât de mult doar noaptea (vorbesc de cazurile fericite). Atunci fă bine şi dormi şi tu, reîncarcă-ţi bateriile cum e şi normal iar în zori de zi lasă-i să îşi înceapă hărmălaia şi dacă poţi,joacă-te un pic cu ei în loc să îţi bei îmbufnat cafeaua ori , de nu ai timp, măcar fii prietenos.

(...)

Dragi vecini (ăştia sigur sunt cel mai puţin permisivi din listă, mai ales ăia de la bloc), copiii altora nu sunt treaba voastră, dacă vă deranjează copiii vecinului, duceţi-vă pe o insulă pustie unde să împuşcaţi fără milă pe oricine încearcă să debarce. De obicei vecinii ăştia drăguţi nu au copii - sau au, dar aceştia au ajuns adulţi şi nu le mai calcă pragul.

Dragi bone, sunteţi bone şi nu paznici la pompe funebre! Nu vă place zgomotul copiilor, înseamnă că nu vă plac copiii, mergeţi de vă reprofilaţi. Am omis ceva sau pe cineva?Ia ziceţi şi voi!

Citește mai mult pe mamidetrei.wordpress.com!

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!