Mie DA. De multe ori, de foarte multe ori. O recunosc, acum, public. Mi-a venit de foarte multe ori, în ultimii ani, să fug în lume. Să-mi iau câmpii, să abandonez totul și să fug. Să las în urmă, măcar pentru câteva zile, soție, copil, afaceri, muncă. Să fug de toate departe, departe.
Puțini părinți recunosc că le e greu, uneori chiar foarte greu. Puțini părinți recunosc că ar vrea să fugă în lume, că viața lor s-a schimbat teribil de tare de când au copii și că ei, ca indivizi unici, nu mai există. Și mulți dintre părinți trăiesc momente de nefericire. În sinea lor suferă că au renunțat la ei, că nu mai au timp pentru ei. Nu o spun nimănui și, ușor, ușor, își creează depresii.
Așa că, dacă vreți, puteți să-mi urmați exemplul: recunoașteți că vă este greu. E un început. Verbalizați greutatea asta din suflet. Conștientizați-o, verbalizați-o, spuneți-le și altora despre ea. Și apoi rezolvați problema, căutați soluții.
(...)
