Art. 47. - Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii. Ea se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii.
Art. 48. - Daca nasterea nu a fost înregistrata în registrul de stare civila ori daca copilul a fost trecut în registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti, mama poate recunoaste pe copil.
Recunoasterea se poate face fie prin declaratie la serviciul de stare civila, fie printr-un înscris autentic, fie prin testament.
Recunoasterea, chiar facuta prin testament, nu se poate revoca.
Art. 49. - Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata.
Art. 50. - În cazul în care, din orice împrejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii, ori în cazul în care se contesta realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nasterii, dovada filiatiei fata de mama se poate face în fata instantei judecatoresti prin orice mijloc de proba.
Art. 51. - Copilul nu poate reclama o stare civila contrara aceleia care rezulta din certificatul de nastere si folosirea starii civile conforme cu acest certificat. De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civila a copilului care are folosirea unei stari civile conforme cu certificatul sau de nastere.
Art. 52. - Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama apartine numai copilului; ea poate fi pornita de reprezentantul legal, în cazul în care copilul este minor sau pus sub interdictie. Dreptul de a porni actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de acesta. Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama poate fi pornita si împotriva mostenitorilor pretinsei mame. Actiunea nu se prescrie în timpul vietii copilului.
