Sari la conținut

Provocările unei mame cu job full time

Cât de ușor îi este unei femei să se împartă între carieră și copii? Cum face față unui program de lucru full time? Și cum este ea judecată de alți colegi de serviciu? Iată opinia mămicii-blogger Cristina Oțel.

Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre cum în lista priorităţilor unei femei copilul va fi probabil mereu pe locul întâi, odată ce ea devine mama. Vorbim aici de oameni pe care îi ştim şi cu care am stat de vorbă. Sunt sigură că se mai găsesc şi excepţii de la regulă. Pentru tati, lucrurile par să fie mai flexibile – vor avea perioade în care copilul şi familia vor fi pe primul loc, dar vor exista şi zile când proiectele profesionale vor prima.

Să fii mama e tare frumos însă nu e uşor deloc – nici pentru cele care stau acasă cu copiii şi nici pentru cele care se împart între casă şi serviciu. Despre cele din a doua categorie aş vrea să vă povestesc azi, pentru că fac parte din ea.

Din totdeauna am ştiut că pe lista valorilor mele familia ocupa locul fruntaş. Asta nu înseamnă că a aduce o contribuţie în zona profesională nu e important pentru mine, ba dimpotrivă. M-am străduit să pun bazele unei cariere înainte să devin mama pentru prima oară, am investit (şi continui să investesc) în mine şi în dezvoltarea mea, m-am implicat maxim în proiectele de dezvoltare gândite pentru colegii mei şi mi-am dedicat o foarte mare parte din timp serviciului fără să îmi pară vreodată rău pentru asta.

La prima sarcină nu mi-am luat nici program redus de lucru şi nici concediul prenatal nu am apucat mi-l iau. Apoi a apărut Alex în ecuaţie şi am stat acasă cu el un an magic. Nicio zi petrecută împreună nu a fost lipsită de noi descoperiri despre mine. Spre sfârşitul perioadei însă simţeam deja nevoia să fac şi altceva decât să mă plimb, să gătesc, să mă joc şi să gânguresc de dimineaţă până seara.

Nici la sarcina cu Sara nu am scăpat de complicaţii şi contracţii. De data asta însă m-am asigurat că ne pun pe noi două pe locul întâi. Mi-am luat program redus de muncă şi concediu prenatal din timp, decizii pentru care mă felicit, indiferent de câte sprâncene s-au ridicat pe la birou. E simplu să judeci, să arunci cuvinte şi observaţii gratuite, să dezbaţi cu alţi colegi (niciodată cu viitoarea mama). Nu stă nimeni să se gândească la faptul că o femeie gravidă cu program redus face în 6 ore tot atâtea câte făcea înainte în 8, că doar proiectele şi activităţile nu se reduc şi ele. Că simptomele sarcinii îşi pun puternic amprenta pe abilităţile fizice şi pe puterea de concentrare. Că poate, în loc să doarmă noaptea a stat să îngrijească un copil bolnav…

Am lucrat cu şi pentru oameni cu familii, care m-au înţeles când a fost nevoie să ajung mai târziu la birou sau poate să plec mai devreme şi mereu am găsit variante de a recupera timpul respectiv. Problema nu a fost cu managerii mei direcţi, ci mai degrabă cu ceilalţi. De fapt, nici nu era problema. Mie îmi este foarte clară ordinea priorităţilor, ştiu pe ce principii am clădit tot ce am făcut până acum şi sunt foarte împăcată cu asta. Faptul că altora nu le este la fel de clar, că poate nu şi-au definit încă ce îşi doresc de la viaţă, că stau şi fac comparaţii între ei şi mine (sau orice viitoare mama), între programul lor şi programul unei gravide e până la urmă problema lor, nu a mea şi nici nu m-am consumat prea tare cu asta.

Ziua începe mult mai devreme când ai copii şi nici nu se termină la ce oră vrei tu de cele mai multe ori. Te pregăteşti nu doar pe tine pentru o nouă zi, ci şi pe cei mici. Iar seara, când vii acasă după o zi plină la birou, copiii te aşteaptă fresh, cu dor de tine şi chef de joacă după o zi în care nu te-au văzut mai deloc.

Pentru părinţi e ca şi cum ar avea 2 job-uri full-time: cel de părinte şi cel de la serviciu. Şi ghici ce? Primul dintre ele nu are program clar delimitat, ci e 24 din 24. Nu e ca şi cum toate emoţiile, îngrijorările, problemele, bucuriile legate de copil sunt ca o haină pe care o scoţi şi o pui pe umeraş când ajungi la muncă şi o mai îmbraci abia la plecare. Până nu devii părinte cred că poate fi greu să asimilezi treaba asta.

(…)

Citește mai mult pe cristinaotel.ro!

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro

    click.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!