Uneori, enervati fiind de actiunile voluntare sau involuntare ale copiilor, rostim cuvinte care pot avea efecte nedorite asupra acestora.
Cuvintele ce trebuie spuse si cele pe care e mai bine sa nu le rostiti.Ce trebuie sa spunetiSpuneti-i ca il iubiti tot timpul si nu numai atunci cand face lururile bine. Ca important este sa participe, nu sa reuseasca indiferent care ar fi pretul. Daca va scrie o poezie sau o scrisoare, aratati-i cat sunteti de mandra ca a facut acest lucru singur. Este inutil sa puneti degetul pe greselile sale de ortografie.
Ce nu trebuie sa spunetiNu spuneti “Esti un prost sa faci asa”, ci preferati “ceea ce ai facut e o prostie”, astfel condamnati actul sau, nu pe el insusi. Nu cautati sa il comparati cu altii, sa il impingeti intr-un spirit de competitie: “la varsta ta, sora ta mergea deja pe bicicleta pe doua roti.” Daca el nu a ajuns pana acolo, se va simti neputincios, nul, mai putin iubit, ceea ce ii va ciunti increderea in sine.
Evitati deasemenea sa va bateti joc, chiar si gentil, de timiditatea sa, de a-l forta sa cante la pian de fata cu necunoscuti.
Respectati refuzul sau, el are nevoie sa fie linistit, nu respins.
Cum ii dam incredere in el insusi
