Sari la conținut

Specialistul te sfătuiește: cum să-ți pedepsești copilul cu măsura corectă

articol realizat de psihologul Monica Berceanu

De multe ori primesc întrebarea: „Cum să fac să nu ţip la copil sau să nu-l lovesc? Pur şi simplu mă scoate din sărite. Soacra/mama/ tata /sora îmi spun mereu: copiii sunt copii. N-ai ce să le faci. Iar eu nu mai pot să fac faţă nervilor şi fiţelor lor.”

Îmi dau seama că, dacă eu, care nu sunt mamă, clachez uneori în lucrul cu copilul cu nevoi speciale, şi am nevoie ca, după 2 ore de lucru cu el, să îmi iau câteva zeci de minute (sau ore) pauză, un părinte ar avea nevoie de mult mai mult.

Voi, dragi părinţi, sunteţi cu ei, uneori 24 de ore din 24… De aceea vreau să vă vin în ajutor acum, în rândurile ce urmează.

Care e diferenţa între consecinţă şi pedeapsă?

Nu vă scriu acum teorii din cărţile de specialitate, vă vorbesc din experienţa în lucrul direct cu copilul. Ce m-a ajutat întotdeauna a fost ca EU să fac diferenţa între pedeapsă şi consecinţă.

Asta nu înseamnă să îi spun copilului EŞTI PEDEPSIT când a avut un comportament indezirabil intenţionat. Ci să realizez eu că, pentru comportamente grave, este necesară o consecinţă suficient de „dură”, încât să înveţe că faptele sale au urmări care îl vor durea.

Astfel: pedeapsa (consecinţa cea mai gravă) poate fi aplicată ca ULTIMĂ soluţie la comportamentul copilului, în nici un caz ca primă sau singură soluţie. De exemplu, dacă al vostru copil de 3 ani a scăpat pe jos vaza cea nouă pe care aţi cumpărat-o, şi aceasta s-a spart, sub nici o formă nu este indicat să îl pedepsiţi.

► Citeşte şi 10 sfaturi despre cum să-mi pedepsesc copiii

► Citeşte şi Se poate crește un copil fără pedepse și amenințări?

În acest exemplu, trebuie să foloseşti consecinţa, nu pedeapsa. Iar această consecinţă ţine de tine şi numai de tine. Astfel:
 

  •     În primul rând, trebuie să ţii cont de vârsta copilului. Dacă are sub 4 ani, trebuie să fii conştient că el nu este dezvoltat din punct de vedere motric, deci mişcările lui nu sunt foarte sigure. De aceea aşteaptă-te să cadă mai des, să scape obiecte, să toarne lichidele în afara recipientelor. Ceea ce ai ca părinte de făcut, în aşa situaţii, este fie să ţii departe de el obiectele casante sau periculoase, fie să îl laşi să le folosească numai cu ajutorul tău. Altfel, asumă-ţi că îţi poate sparge cel mai frumos pahar din colecţia ta :). Şi nu, nu e vina lui! E responsabilitatea noastră, ca adulţi, să avem grijă cum împăcăm şi capra şi varza :).
  •     Dacă, presupunând că al tău copil are 10 ani, şi îţi cere vaza respectivă, să pună în ea florile, şi tu îi spui ferm NU (din orice motiv ai avea tu!) iar el totuşi o foloseşte, trecând peste cuvântul tău, şi o sparge, atunci consecinţa –deci NU pedepsi nici acum!- ar putea fi să îi spui calm, dar ferm: „Nu mi-ai respectat dorinţa de a nu folosi vaza. Mă deranjează când nu ţii cont de cuvântul meu. Pentru asta, nu te voi lăsa să îmi mai foloseşti obiectele.” Sau ai putea folosi consecinţa altfel: „Pentru că ai trecut peste cuvântul meu şi vaza s-a spart, vom merge împreună să o cumpărăm din banii tăi/vom folosi jumătate din sumă din banii strânşi de tine.”

Sursa foto: Free pik

(...)

Citeşte mai mult pe taticool.eu

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter
    Life.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

    Evenimente Bucureşti