Nu știu mamă care să nu fi întâmpinat dificultăți în alăptare. Oricât de naturală și firească este alăptarea, ea nu e întotdeauna ușoară. Asta fiindcă, de cele mai multe ori, la început de drum, facem și o serie de greșeli. Eu le-am făcut de teamă, din lipsă de încredere în mine, de oboseală, din lipsă de informare. Dar lasă că, dacă va mai fi cazul, voi știi eu mai bine!
În perioada 1-7 august este săptămâna mondială a alăptării. Pentru că primul (super)aliment al unui copil e laptele de mamă, trebuie să vorbesc pe blog despre asta.
Alex s-a născut acum aproape 4 ani, în 2014. Atunci suplimentarea cu lapte praf în maternități era la ordinea zilei. Acum, din câte înțeleg, s-au mai schimbat lucrurile, în bine.
Îmi doream cu ardoare, cu mult înainte să am copil, să fiu însărcinată sau să nasc, să alăptez exclusiv până la 6 luni și cât mai mult timp, după aceea.
Alăptarea mi se părea un lucru minunat, ca și cum ai avea o super-putere în plus, pe lângă cea de a da viață unei ființe.
1. Am pus prea mare presiune pe mine
Emoții crunte legate de alăptare aveam încă dinainte de a naște. Citisem Ghidul pentru alăptare a lui Jack Newman, știam toată teoria, văzusem mame alaptând, clipuri explicative. Trebuia să alăptez! E firesc, natural, toată lumea poate să alăpteze!
În clipa în care ți se pune pruncul în brațe, nimic nu te poate pregăti pentru asta. E un amestec de mirare, bucurie și teamă, care, cel puțin pe mine m-a blocat în primele ore.
Trebuia să fiu mai relaxată și să mă bucur de fiecare moment. Sunt convinsă că m-ar fi ajutat enorm.
Ușor-ușor m-am dezmeticit și am început să acord atenție detaliilor, semnelor pe care le dădea cel mic, corpului meu și felului în care se desfășura tot procesul, dar presiunea era încă acolo.
2. Nu am avut suficientă încredere în corpul meu, în copil și m-am lăsat ușor intimidată
Nu voi uita niciodată cum, după două zile de stat în spital, concluzia cadrelor medicale era că nu s-ar fi instalat lactația. Cum au ajuns la această concluzie? De cum intrau în salon, unele dintre ele veneau direct și mă storceau, așa, pe nepusă masă, de sâni, din care, evident, nu ieșea nimic.
Acum, le-aș spune că, în primul rând, este foarte neplăcut că o fac fără să te avertizeze sau să îți ceară permisiunea. În al doilea rând, este foarte dureros și nu e un test concludent.
În primele ore și zile secreția de lapte este mică și crește treptat, în conformitate cu nevoile noului născut. Stomacul acestuia este oricum de mărimea unei cireșe la început, deci cele câteva picături de colostru transparent sunt suficiente.
*
(...)
