Părinții ăștia! Cum ți-i crești așa îi ai!
Da, ni se potrivesc perfect replicile astea din reclamă. Atât pentru noi, cât și pentru părinții voștri. Râd când scriu rândurile astea gândindu-mă la ce ni s-a întâmplat. Dar nu prea e râsul meu căci greu ne e drumul de aici încolo!
Avem un bebe. De două luni. Și doarme doar în brațele mele. Nici măcar într-ale maică-sii, pe care o caută mereu de mâncare. La mine în brațe și atât! Prima lună am dormit rezemat pe pat, cu bebele în brațe. Stătea cu capul pe pieptul meu, auzea bătăile inimii, se încălzea cu burtica pe burtica mea și așa adormea. Toată noaptea așa stăteam. Ca un fotoliu pentru el. Halal fotoliu!
Între timp, am descoperit că mai doarme bine atunci când îl plimbăm cu căruciorul pe afară. Da, indiferent că e cald sau frig, că e soare sau că plouă, afară îi place.
Și o a treia metodă- adoarme în marsupiu. Dar, momentan, doar eu îl folosesc, așa că procedura îmi este tot mie destinată și pot alege: pe pieptul meu, afară, la plimbare sau în marsupiu, prin casă.
(...)
