Sari la conținut

Dezvoltarea bebelușului în primul an de viață

Cu siguranță, orice proaspătă mămică, indiferent cât de mult s-a documentat în timpul sarcinii, este cuprinsă de o sumedenie de întrebări şi de frici legate de dezvoltarea puiului ei. Oare, se dezvoltă normal? A crescut cât trebuie? Nu se rostogolește. Nu își ține capul… și așa mai departe. Dacă și tu ai aceleași temeri, ar fi bine să ții cont de recomandările specialiștilor care au întocmit un ghid al etapelor fireşti de dezvoltare a bebelușului în primul an de viață.

Ce este normal şi ce nu în dezvoltarea copilului în primul an de viaţă? Fiecare prichindel are un ritm propriu de dezvoltare, prin urmare recomandările de mai jos sunt orientative. Totuși, sunt anumite situații în care trebuie să apelezi la ajutorul specialiștilor, mai ales în ce privește dezvoltarea corpului: echilibru, postură, moduri de deplasare normale vârstei. Mai jos găsești un ghid orientativ publicat de cei de la WebMD.com:

Între 0 și 3 luni

În această etapă, bebelușul învață să se adapteze la mediul înconjurător. Va zâmbi, la început spontan, ca un simplu reflex, iar apoi va învăța câ zâmbetul este un “răspuns” la cel al mamei.

Așezat pe burtică, va putea să-și ridice capul, și treptat va putea să urmărească obiectele mult mai ușor și să scape de “privirea încrucișată”.
În apropiere de vârsta de 3 luni, sugarul trebuie să stea în "postura păpuşii", adică pe burtă, cu sprijin pe antebraţe şi cu capul ridicat. El trebuie să ţină capul sus câteva minute şi să îl întoarcă spre stânga şi spre dreapta, iar, mai târziu, să se şi joace în această poziţie. De altfel, atât pediatrii cât și kinetoterapeuții le recomandă mămicilor să nu evite să-și așeze puiul pe burtică de teamă că va vomita sau se va sufoca. Aceste lucruri nu se pot întâmpla dacă este supravegheat. Din aceaată poziție, bebelușul își tonifică musculatura spatelui, pregătindu-se astfel pentru următoarea etapă.

►Citește și Dezvoltarea psihomotorie a bebelusului de la 3 la 4 luni

Între 3 şi 6 luni

În această perioadă, trebuie să se rostogolească. La început, se va întoarce doar pe o parte, primul pas spre rostogolirea pe burtă.

La 6 luni

Este vârsta la care bebelușul ar trebui să stea în şezut. Există în cazuri în care unii prichindei reușesc acest lucru fără prea mare effort, însă sunt situații în care cei mici au nevoie de “antrenament”. Astfel, părintele îl aşază în funduleţ, sprijinit, de câteva ori pe zi, la început pentru câteva minute, după care creşte şi numărul reprizelor. Scopul este de a tonifia musculatura spatelui, a abdomenului şi de a obţine un echilibru mai bun în şezut.
De ce nu trebuie să așezi copilul între perne? Deoarece nu ai un control vizual bun asupra poziţiei spatelui, acesta putând fi cifozat sau înclinat. O greşeală pe care părinţii o fac este aceea de a aşeza mult prea devreme copilul în această postură, când musculatura nu este pregătită pentru a susţine greutatea trunchiului şi a capului.

Între 6 şi 7 luni

La această vârstă, copilul trebuie să se târască. De pe burtică, se va împinge în genunchi şi se va ajuta de mâini pentru a se deplasa înainte şi înapoi.

Citește și Dezvoltarea psihomotorie a bebelusului de la 7 la 8 luni

 

Între 8 şi 10 luni

Cel mic trece acum uşor de la târâre la statul în patru labe şi, apoi, la mersul de-a buşilea.

Între 9 şi 12 luni

Este vârsta la care cel mic se ridică în picioare cu sprijin, după care se deplasează în lateral, cu pași adăugaţi. Când începe să capete încredere îşi desprinde mâinile de obiectul de sprijin şi încearcă să-şi gasească echilibrul, şi chiar să faca unul sau doi paşi.
În dorința de a-și vedea puiul mergând singur, unii părinți grăbesc momentul, iar acest lucru poate avea ca efect mersul pe vârfuri, dar şi deficienţe ale coloanei mai târziu - curburile fiziologice ale coloanei vertebrale se formează în primii ani de viaţă. Tocmai de aceea este bine să aștepți momentul când copilul se ridică singur în picioare şi vrea să se deplaseze. Când va fi vremea, el singur va dori să fie ajutat de către cei din jur.
De asemenea, există cazuri în care copilul este mai lent. Doar dacă depăşeşte cu mult perioada în care ar fi trebuit să obţină anumite posturi sau moduri de deplasare – de exemplu, dacă a împlinit 18 luni şi nu merge - trebuie să vă adresaţi medicului de recuperare sau kinetoterapeutului.

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!


    adevarul.ro