Când ne gândim la moștenire — gene, trăsături fizice, predispoziții – rareori includem în mod conștient comunitățile microbiene care colonizează intestinele nou-născutului. Totuși, cercetările recente sugerează că microbiomul (ansamblul bacteriilor, virusurilor, fungilor și al altor microorganisme care locuiesc în și pe corp) format în primii ani de viață poate avea efecte profunde și durabile asupra sănătății.
Ce este „microbiomul” și de ce contează
-
Microbiota = comunitatea reală de microorganisme (ce specii, ce abundanță).
-
Microbiom = totalitatea gene-microbiene + funcțiile lor.
-
Aceste microorganisme ajută la digestie, sinteza de vitamine, maturizarea sistemului imunitar, protecția împotriva patogenilor și comunicarea cu alte sisteme ale gazdei (ex: axa intestin-creier).
Perioada critică pentru „asamblarea” microbiomului se întinde din prenatales până în primii doi-trei ani (primii 1000 de zile).
Cum „moștenește” bebelușul microbiomul — traseul invizibil
Transfer vertical (de la mamă la copil)
O proporție semnificativă din microbiota bebelușului provine din microbiota maternă — din intestin, din vagin, din piele, din lapte — printr-o combinație de căi.
Studiile estimează că în medie ~ 58,5 % din compoziția microbiomului intestinal al nou-născutului poate fi atribuită surselor materne
O altă estimare sugerează că ~ 63 % din bacteriile intestinale ale copilului pot fi urmărite până la flora intestinală a mamei.
Modalitățile de transfer includ:
-
expunerea la flora vaginală în timpul nașterii pe cale naturală
-
contactul piele la piele imediat după naștere
-
alăptarea și transferul prin laptele matern (laptele conține bacterii proprii)
-
mediul (mediul spitalicesc, sol, aer, familiari) — deși influența sa este mai mică la început, dar cumulativă pe termen lung
Rolul modului nașterii
Nașterea pe cale vaginală oferă copilului acces la microbiota vaginală și intestinală maternă, ceea ce promovează colonizarea cu specii adaptate la intestin (ex: Bacteroides).
Nou-născuții născuți prin cezariană au adesea un profil microbian diferit: o absență sau scădere a Bacteroides, și o preponderență a bacteriilor de pe piele și din mediu.
Acest decalaj funcțional poate persista pe durata primului an.
Un paradox: deși modului nașterii pare critic, multe diferențe devin mai puțin pronunțate după primele luni, în special dacă alăptarea și mediul permit recuperarea.
De ce contează: implicări funcționale & dovezi epidemiologice
Maturizarea sistemului imunitar
Microorganismele timpurii stimulează sistemul imunitar: educă toleranța față de bacteriile comensale și reglarea răspunsurilor inflamatorii.
Dereglarile (disbioza) precoce pot conduce la riscuri crescute de boli autoimune, alergii, astm, boala inflamatorie intestinală (IBD).
Un studiu recent australian a arătat că bebelușii tratați cu antibiotice în primele săptămâni au răspuns imun mai slab la vaccinuri — modificările în Bifidobacterium par să fie implicate.
Metabolism, greutate și nutriție
Profilul microbian al copilului în primii ani este asociat cu modul cum extrag energia din alimente și distribuția de grăsime corporală.
Diferențele microbiene precoci au fost asociate cu riscul de obezitate și sindrom metabolic mai târziu.
Efecte pe termen lung și cronice
Microbiomul din copilărie poate uni cheia pentru predicția riscului de boli intestinale cronice, diabet, alergii, tulburări metabolice.
Cercetările corelează semnături microbiene timpurii cu sănătate pe termen lung, dar relația cauză-efect este dificil de probat — multe studii sunt observaționale.
Intervenții și practici care pot influența microbiomul copilului
Alăptare
Laptele matern nu este steril: conține bacterii benefice (ex: Lactobacillus, Bifidobacterium, Streptococcus) și oligozaharide (prebiotice) care favorizează creșterea bacteriilor bune.
Alăptarea exclusivă timp de primele luni este unul dintre cei mai solizi factori de protecție microbiană.
Evitarea antibioticelor nejustificate
Antibioticele timpurii pot distruge bacteriile benefice și pot crea dezechilibre (reduse diversitate, dominanță a agenților „opportuniști”).
„Vaginal seeding” (sechestrarea microbiotei vaginale la nou-născutul prin Cezariană)
Procedura propusă pentru copiii născuți prin cezariană, prin care microbi vaginaux materni se transferă pe pielea, gura sau intestinul copilului, pentru a recrea expunerea naturală.
Limitări și controverse: riscuri de transmitere patogenă, date insuficiente pe termen lung, lipsa unor standarde clare de siguranță.
Limitări, provocări și necunoscute
-
Majoritatea studiilor doar observă legături, fără să dovedească dacă microbiomul chiar provoacă bolile sau doar apare împreună cu ele.
-
Fiecare copil are un microbiom diferit, influențat de locul unde trăiește, alimentație, gene sau mediul social.
-
Cercetătorii folosesc metode diferite pentru a colecta și analiza probele, ceea ce face dificilă compararea rezultatelor.
-
E greu de urmărit impactul microbiomului pe termen lung, pentru că peste ani intervin alți factori (dietă, stil de viață, poluare) care pot schimba concluziile.
Microbiomul bebelușului reprezintă o moștenire invizibilă, modelată încă din faza prenatală și în primii ani de viață. Alegerea modului de naștere, alimentația, utilizarea antibioticelor și mediul imediat contribuie la configurarea acestei comunități microbiene și pot modifica riscurile de boli pe termen lung.
Rămâne crucial ca cercetările viitoare să ofere studii controlate, pe termen lung, pentru a stabili intervenții sigure și eficiente care pot modula microbiomul într-un mod benefic.
