Da, mă, azi e cu flori, cu bomboane cu ciocolată, cu îmbrățișări, cu pupături, cu sex sălbatic, cu chestii d’alea siropoase până la diabet. De parcă ar fi nevoie de o zi specială ca să-ți declari dragostea! Sau poate că e nevoie, pentru că astfel cei doi lasă toate problemele cotidiene și se gândesc la ei. La ei, cei doi care se iubesc de ceva vreme.
Eu nu voi scrie despre toate astea. Am trecut prin ele, le-am făcut cadou, le-am primit. Uneori chiar din mai multe părți, în același timp.
Eu voi scrie despre soția mea, această fabrică mobilă de lapte. Da, de două luni, așa este. Și nu se supără când glumesc adresându-i acest apelativ. E un lucru asumat, iar eu o susțin pe deplin.
Bebelușul nostru e alăptat exclusiv. Iar soața a lăsat totul deoparte. Pentru că prioritatea noastră e cel mic, iar laptele de mamă este TOTUL care îi trebuie acum. Zi, noapte, la trei ore sau chiar din 30 în 30 de minute, îl mufează pe cel mic la „bidoanele” cu lapte. Îi e greu, e o procedură epuizantă, repetitivă până la absurd, dar trebuie. Pentru că bebelușul acolo se simte bine, de acolo se alimentează.
Dar știți ceva? Frumoasă mai e soață-mea! Ăsta e cuvântul care îmi vine în minte când scriu textul acesta și mă gândesc la ea pe post de… lăptărie. Sunt sigur că înțelegeți la ce mă refer. E bine de tot cu noile dotări, upgradate 100% natural.
(...)
