E vineri după amiază și îi promisesem lui Mark că ieșim la un baschet. Doar că a-nceput să plouă, așa că stăm în casă, cumva prizonieri, realizând că azi nu mai avem cum să ieșim pe-afară. E tolănit în canapea, în chiloți, uităndu-se la un serial. Mă uit la el și mă gândesc ce fel de om va ajunge acest copil? Cum va arăta el și lumea lui peste 20 de ani sau mai mult? Cum nu știu să răspund la aceste întrebări, mă cuprinde ușor panica, așa mi se întâmplă mie în fața lucrurilor pe care nu le cunosc. Lumea va fi total diferită peste 20 de ani, nu am niciun dubiu. Și sper ca aptitudinile și trăsăturile pe care le voi înșira în continuare, pe care sper ca el să le dobândească sau să le păstreze, să îi fie de folos atunci:
1. Să știe să asculte. Mult mai mult decât să vorbească.
2. Să aibă încredere în el, chiar și atunci când nimeni altcineva nu ar avea sau lumea ar râde de ideile lui.
3. Să iubească cu tot ce are, nu doar cu jumătăți de măsură sau în funcție de cum și cât este iubit.
4. Să fie în stare să spună STOP! atunci când ar fi cazul.
5. Să-i ajute pe alții. Mereu.
6. Să nu simtă nevoia să ne demonstreze nouă, părinților lui, nimic. Nu ne datorează nimic, nu are nimic de demonstrat nouă, pentru noi este și va fi minunat așa cum este.
(...)
