Doamne, ce față are! Un îngeraș, o minunăție de copil, inocența în stare pură. Nu-i așa? Uitați-vă la el, n-are cum să fie altfel. Acea fățucă! Ochii ăia mari care spun, fără dubii, că el e cel mai cuminte copil din lume! Cum își strânge el la piept jucăria de plastic! Și cum e cuibărit la mine în brațe! Doamne! Ceva imposibil de descris în cuvinte. Perfecțiunea întruchipată.
Nu-i așa? Mai uitați-vă o dată!
Dar ce e în neregulă în poza asta? Ar putea fi ceva? Pfff, enorm de multe.
Păi să o luăm cu începutul:
De ce e copilul în pielea goală? Taică-su are, totuși, un tricou pe el. Hm… poate că a fost ora lui de masă și cel mai bine hrănești un bebeluș la pielea goală? Ca să fii sigur că nu se murdărește. Știm cu toții doar cum e faza cu momentul mesei. Lingurele alea ajung oriunde, mai puțin în gura copilului. Pe pereți, pe hainele lui, pe tot corpul lui. Așa că… hrănit la pielea goală. După masă, se ia copilul, se bagă cu totul în duș și e ca nou. Simplu!
