Tu cum ai vrea sa fie copilul tau?

La prima vedere, raspunsul la aceasta intrebare pare foarte usor. Dar, lucrurile se schimba considerabil cand ai de ales decat doua feluri in care sa fie copilul tau… Tu cum raspunzi acestei provocari lansate de Alex Zamfir, cel mai bun tata din .ro?

Ieri, in timp ce alergam prin parc (stiu, nu ma intrebati ce-a fost in capul meu pentru ca n-as sti sa va spun exact) mi-a venit ideea unui exercitiu pe care sa-l fac, astfel incat macar al doilea cel mai important cap al meu sa nu inghete.
Am inceput sa ma gandesc ce calitati/trasaturi mi-ar placea sa aiba Mark. Apoi mi-am zis asa:
- Daca ai putea alege tu 5 trasaturi/feluri in care sa fie copilul tau, ce ai alege?
Asta a fost usor. Mi-a venit repede raspunsul: independent, fericit, destept, curios, empatic. M-am mai gandit putin daca acesta ar fi raspunsul meu final, dar mi s-a parut un raspuns bun. wish_list
– Ok, te-am pacalit! mi-am zis. De fapt nu poti alege decat 3 feluri in care sa fie copilul tau. La ce renunti?
Si asta mi s-a parut simplu de raspuns: renunta la destept si fericit. De ce? Pentru ca sunt atat de multi oameni destepti pe care ii cunosc si care nu sunt decat asta: destepti. Nu i-a ajutat foarte mult in viata, nu au foarte multi prieteni si in general nu prea par fericiti. Cat despre fericire, e un concept atat de larg incat daca m-ar pune cineva sa explic ce inseamna ca vreau sa fie fericit, n-as sti de unde sa incep si cand sa termin. Plus ca sunt unul dintre cei care crede cu tarie ca fericirea ti-o faci singur, nu vine ea de undeva si pleaca altundeva.
Asa ca daca ar fi sa aleg doar 3 feluri in care sa fie Mark, acestea ar fi: independent, curios si empatic.
- Bun, si daca ar fi sa alegi doar doua?
(…)
Dupa cum probabil ati intuit, va mai urma inca o triere dupa asta. Dar pentru mine, renuntarea la una din cele trei mi s-a parut cea mai grea. Mi se pare atat de important sa fie independent ca sa fie el cel care ia deciziile pentru el. Nu eu, nu Iulia, nu seful sau, nu persoana de care se va indragosti. El si numai el. Pentru ca indiferent ca nu va lua mereu decizia corecta, macar va sti ca se va putea baza intotdeauna pe el. Si asta mi se pare foarte important.
Sa fie empatic? Uau! La asta nu e ca nu pot sa renunt, NU VREAU sa renunt! O viata traita doar pentru tine, in care sa nu-ti pese de altii, de bucuriile si suferintele lor, mi se pare o viata irosita. Faptul ca am oameni langa mine carora pot sa le povestesc orice in legatura cu mine, de la cel mai mic rahat la cea mai importanta chestie, ma face sa ma simt extrem de norocos. Plus ca n-am simtit implinire mai mare ca atunci cand am reusit sa ajut pe cineva, cunoscut sau nu.
Iar curiozitatea? Curiozitatea este cea care ne-a adus pe noi in punctul in care suntem. Si, cu bunele si relele noastre, eu zic ca noi, ca specie, am progresat enorm. Si asta pentru ca niste oameni nu s-au multumit cu explicatiile existente la un anumit moment si au vrut sa afle mai mult. Au vrut sa demonstreze ca un lucru e asa cum il stiau sau, din contra, cu totul astfel. Niste oameni au trait o viata intreaga punandu-si intrebari si cautand raspunsuri si datorita lo eu pot sa stau acum intr-o cafenea, sa scriu la o masinarie fara fir, conectat printr-o retea la tot Universul cunoscut, uitandu-ma pe geam la niste masinarii care merg pe strada etc. Etc. Etc Etc.