Odată cu încheierea examenelor de Bacalaureat și apropierea rezultatelor de la Evaluarea Națională, pentru mulți tineri cu vârste între 14 și 18 ani începe oficial vacanța de vară. În topul planurilor estivale se regăsesc festivalurile de muzică, iar Beach, Please!, programat în perioada 9–13 iulie la Costinești, se anunță din nou preferatul adolescenților.
Entuziasmul din jurul ediției din acest an este însoțit însă și de un val de îngrijorări. În grupurile de părinți, întrebările abundă: „Să-l las să meargă?”, „Cum pot interveni la distanță?” sau „Ajunge o declarație pe propria răspundere?”. Temerile sunt alimentate de statisticile alarmante din ediția precedentă, când organizatorii și autoritățile au semnalat sute de intervenții medicale în fiecare zi de festival, iar mai multe persoane au fost depistate cu substanțe interzise. Momentul în care artistul Wiz Khalifa a fumat marijuana pe scenă, în fața unei audiențe formate în mare parte din minori, a fost urmat de cercetări oficiale.
În acest context tensionat, psihologul Mihai Copăceanu, doctor în medicină și specialist în adicții, a publicat un mesaj de avertizare ce a generat ecouri în mediul online. Acesta atrage atenția asupra unui risc adesea trecut cu vederea: mulți adolescenți ar putea avea primul contact cu drogurile chiar în timpul festivalului. Copăceanu subliniază că, dincolo de responsabilitatea organizatorilor sau a autorităților, părinții au un rol esențial în prevenție și educație.
Redăm integral mesajul publicat de psihologul Mihai Copăceanu, cu acordul autorului, pe pagina sa de Facebook.
De ce minorii neînsoțiți au acces la Beach, Please?
Se apropie Beach, Please, cel mai mare festival de muzică urbană din Europa. Anul trecut, peste 150.000 de tineri au fost acolo. 10.000 dintre ei – veniți din alte țări. Anul acesta, miza este și mai mare: 5 zile, zeci de artiști, milioane investite. Pentru artiștii străini, Selly spune că a plătit 10 milioane de euro. Așa o fi! Dar cu cât e mai mare scena, cu atât mai mare trebuie să fie și responsabilitatea. Pentru că în public, în fața boxelor, în mulțimea care dansează, urlă, plânge și se pierde… sunt copii. Da, adolescenți, dar încă copii.
Hai să fim sinceri: trap, hip-hop, muzică urbană – e ceea ce ascultă adolescenții. Sub 18 ani. Foarte mulți sub 14. Și atunci trebuie să ne întrebăm: cum îi protejăm?
„Când ai 150.000 de oameni într-un spațiu strâns, nu mai e un concert. E o zonă de risc”
Am privit regulamentele marilor festivaluri din Europa și America. La toate – fără excepție – minorul NU intră decât însoțit de un adult. Nu cu o semnătură pe hârtie. Nu cu o promisiune. Cu un adult, fizic, lângă el. La Tomorrowland e și mai strict, nici măcar nu ai voie să intri dacă ești minor. E clar. Ai 16? Aștepți. Ai 17? Mai aștepți un an. Și apoi mergi. Pentru că între timp… crești. Te maturizezi. Devii mai conștient.
Festivalurile mari știu: când ai 150.000 de oameni într-un spațiu strâns, nu mai e un concert. E o zonă de risc. De aceea, accesul minorului nu e doar condiționat de prezența unui adult – ci și controlat separat, sunt intrări separate și în zona lor nu se vinde alcool. Sunt zone speciale care presupun o supraveghere reală. Okey, ai 16, vrei la concert, dar mă asigur că în jurul tău sunt doar adolescenți de vârsta ta și nu poți să-ți cumperi alcool. Nu e suficient doar o brățară colorată.
„Dacă ai peste 15 ani, intri cu o declarație de angajament”
În România, însă? La Beach, Please și la Untold, dacă ai peste 15 ani, intri cu o declarație de angajament. O hârtie. Nimeni nu vine cu tine. Nimeni nu stă cu tine. Este asta grijă? Sau doar indiferență? Nu pare o măsură de siguranță. Pare o metodă de a nu-ți asuma răspunderea. Organizatorii nu-și pot asuma răspunderea pentru miile de minori neînsoțiți.
De ce? De ce străinii impun ca un minor să fie însoțit, iar noi ne mulțumim cu un formular?
1. Pentru că aglomerația e reală. 150.000 de oameni la Costinești înseamnă haos la final de concert. Vorba lui Selly, cand pleacă toți de la concert ca și cum ai dori să evacuezi un oraș. Riscurile pentru integritatea fizică și emoțională sunt extrem de ridicate. De aceea, îți trebuie un adult ca să te ghideze. Să te tragă de mână. Să te protejeze.
2. Pentru că există riscuri reale: agresiuni, furturi, violență. Pentru că e alcool. Pentru că e întuneric. Pentru că lumea nu mai are limite.
3. Pentru că alcoolul, nu drogurile, este cel mai mare pericol. E legal, e peste tot și e accesibil. Iar un adolescent beat e o pradă ușoară. Anul trecut, s-au descoperit droguri la câteva zeci de persoane. Iar când Wiz Khalifa a sfidat la maximum poliția și legislația din România, a fumat relaxat pe scenă, nimeni nu a avut curaj să-l oprească. Poliția s-a plimbat pe lângă el, timidă, ca pe lângă un mare barosan, Poliția nu a avut îndrăzneala să-l încătușeze, de pildă. Ulterior i-au mai găsit 18g de canabis. Ce mesaj dăm copiilor care privesc? Că poți veni în Romania, poți încălca legea, poți influența masele și să pleci relaxat acasă.
4. Pentru că „n-am avut decese” nu e o garanție de reușită. Selly ne spunea că nu s-a înregistrat niciun deces în urma supradozei. Nu măsurăm succesul unui festival cu numărul de decese. Viața unui copil nu e o statistică. Un singur accident. O singură fată agresată sexual. Un singur băiat hărțuit. E de ajuns.
5. Pentru că traficanții nu stau la scenă. Ei știu cum să se ascundă. Vând înainte. Nici anul acesta nu vom vedea prea multe rețineri pentru posesie sau trafic de droguri. Prea puțini sunt cei care se riscă atât de mult să vândă droguri pe timpul concertelor, fix lângă scenă sau în mulțime, la vedere. Traficul se face înainte de concert, în spații discrete: în oraș, în cort, în cameră, la toaletă, în mașină etc. Traficanții își iau măsuri inteligente. Copilul tău nu va ști ce i se oferă. Sau ce riscă dacă acceptă. Și Atenție: acest festival va fi pentru unii prima dată cand vor încerca droguri! Nu vă mai amintesc că majoritatea invitaților au versuri cu mesaje despre droguri, iar unii au avut probleme cu traficul de droguri.
6. Pentru că minorii nu au experiența și antrenamentul vieții. Nu știu cum să reacționeze în criză. Nu știu cum să se apere. Nu știu cum să iasă dintr-o mulțime în panică. Iar mediul este deosebit de imprevizibil – într-o așa aglomerație nu ai ce să controlezi, oricât de mulți agenți de pază sau jandarmi ai avea.
„Dacă ai spus DA mergi cu el. Stai cu el. Nu ca să-l controlezi. Ci ca să-l protejezi”
Adolescenții au nevoie de tine. Nu de un mesaj pe telefon (de fapt și telefonul rămâne fără semnal). Nu de o promisiune că „o să fie bine”. Fizic. Acolo. Lângă el. În mulțime. În noroi. În agitație. Cu el.
Recomandarea mea e simplă:
Dacă adolescentul tău de 15, 16 sau 17 ani vrea să meargă la Beach, Please ai 2 opțiuni: poți să spui DA sau NU (să mai crești), iar dacă ai spus DA mergi cu el. Stai cu el. Nu ca să-l controlezi. Ci ca să-l protejezi. Pentru că el nu va ști când să plece. Nu va înțelege ce înseamnă pericol. Nu va putea să iasă din haos. Dar tu vei putea.
Asta înseamnă responsabilitate. Asta înseamnă grijă. Asta înseamnă să fii părinte.”
Citește și Consumul de droguri la adolescenți: Cum pot părinții preveni acest risc?
