1. Să îi bată. Da, un copil te poate scoate din sărite mai tare decât oricine altcineva. Da, sunt momente în care simți că nu mai poți, că ai nevoie de-o pauză. Dar de aici până la a bate pe cineva ma mic ca tine și care nu poate riposta, mi se pare un drum extrem de lung pe care nu, nu îl înțeleg. Poate dacă ar încerca să se pună în pantofiii copilului sau să își amintească felul în care se simțeau ei când pățeau așa ceva, nu ar mai acționa în felul acesta.
2. Să îi umilească. Când tu poți să fii cel care dă aripi unui pui de om, mai ales că el, copilul, se uită la tine și la tot ce faci cu toată atenția și admirația, să alegi să îl umilești de față cu ceilalți sau când sunteți doar voi, să alegi să scoți mereu în evidență lucrurile care nu îi ies și niciodată ceea ce face bine, să te gândești că asta îl va căli pentru viață…e ca atunci când un șef le-ar face lor asta la muncă: să scoată în evidență toate greșelile și să nu le recunoască niciun merit. Ceea ce e și mai trist (iar dacă n-ar fi trist, ar fi de-a dreptul amuzant) că tot acești părinți sunt primii care se miră când copiii lor cresc să fie niște adulți obedienți și cu încredere scăzută în ei înșiși.
(...)
