Evit să scriu despre cum să-ți crești copiii. În primul rând, pentru că nu mă simt eu mare dătătoare de sfaturi când eu în persoană greșesc de Ț ori pe zi în relația cu ei. Apoi, cunosc mame de 4,6,7 copii care fac o treabă atât de bună încât mi-e cam nu știu cum să mă apuc să vă povestesc vouă cum să nu faceți pipi la copac.
Azi e o excepție
Că dacă nu vă povestesc, o să-mi rămână pe retină toată viața cât de zgârâiecioase la urechi sunt amenințările față de un copil.
– Ionică, dacă nu asculți, nu mai mergi la plajă!
– Gigel, dacă nu mănânci, nu primești desert!
– Mihaela, dacă nu dormi, nu te iau la petrecere!
– Iuliana, dacă nu faci ce zic eu, rămâi acasă!
– Marinică, dacă nu o pupi pe doamna, data viitoare nu mai vii în parc.
– Tudorică, dacă nu zici mulțumesc, nu-ți mai citesc povestea diseară.
Ar putea exista ceva mai odios decât chestia asta. Da!
Glumele adulților pe seama copiilor:
– Nu-i așa că vrei să rămâi la bunica?
– Nuuuuuuuu, urlă copilul din toți bojogii.
– Ba da, hai că știu că vrei. Câteva zile, haha.
Copilul nu înțelege gluma. Copilului îi este teamă.
Știți cum arată un copil educat așa? Anxios.
Un copil anxios se sperie dacă mama lui nu este la un pas distanță de el. Pentru că dacă nu face ce-i spune mama, nu știe să facă altfel. Și apare teama că dacă nu face cum îi spune ea, pățește ceva.
Un copil anxios nu știe ce vrea. Mănâncă tot din farfurie, de frică să nu pățească ceva. Și sper să mă înșel când spun că peste ani probabil va avea probleme cu greutatea. (...) Citeşte mai mult pe mamipetocuri.ro
