„Ești mic!”, „piticul clasei” sau alte remarci de genul acesta pot părea glume nevinovate între copii. În realitate, pentru un copil aflat la vârsta școlii primare, ele pot deveni o rană care se repetă zilnic. Bullyingul nu înseamnă doar agresivitate fizică — etichetele, tachinările și comparările sunt la fel de dureroase și pot afecta modul în care copilul se percepe pe sine.
Cum resimte copilul aceste remarci
Un copil căruia i se spune mereu că e „mic” poate începe să creadă că valoarea lui se reduce la înălțime. Din punct de vedere psihologic, la această vârstă imaginea de sine e fragilă și ușor influențată de grup. Când mesajul negativ se repetă, copilul îl interiorizează și se formează un tipar de rușine sau de inferioritate.
Ce pot face părinții
Primul pas nu este să îi spui „nu te mai supăra, ignoră-i”, pentru că simpla ignorare rareori funcționează. Copilul are nevoie să fie ascultat și validat: „Îți înțeleg supărarea. Te doare când ți se spune asta. Nu e corect ce fac colegii tăi.” Această validare îi transmite că emoția lui are sens și că nu e singur în experiența respectivă.
Cum îl ajuți să răspundă sănătos
Psihologii recomandă câteva strategii adaptate vârstei:
-
Răspunsuri scurte și ferme – Copilul poate învăța să spună pe un ton calm: „Nu-mi place când îmi spui așa.” Sau simplu: „Nu e amuzant.” Nu e nevoie de explicații lungi.
-
Antrenamentul prin joc de rol – Acasă, părintele poate juca rolul colegului care face glume, iar copilul exersează răspunsuri. Repetiția îl ajută să se simtă mai sigur când se confruntă cu situația reală.
-
Separarea etichetei de identitate – E important să subliniezi: „Ești mult mai mult decât înălțimea ta. Faptul că ești mai mic acum nu spune nimic despre cât de deștept, creativ sau bun ești.” Asta îl ajută să nu reducă întreaga imagine de sine la o trăsătură fizică.
-
Acces la sprijinul adultului din școală – Copilul trebuie să știe că poate apela la învățător sau profesor dacă situația se repetă. Nu ca o „pâră”, ci ca un drept de a cere protecție.
De ce e important să intervenim devreme
La vârsta școlară mică, copiii învață regulile nescrise ale relațiilor: cum se poziționează într-un grup, ce înseamnă respectul, cum să reacționeze la agresiune. Dacă bullyingul e lăsat să treacă „de la sine”, copilul poate interioriza două mesaje periculoase: că e firesc să fie umilit sau că trebuie să răspundă cu aceeași agresivitate.
Citește și La școală: Cum ne pregătim copilul să facă față bullying-ului inevitabil
Un copil nu trebuie învățat nici să tacă și să rabde, nici să riposteze agresiv. Calea sănătoasă e undeva la mijloc: să recunoască ce simte, să exprime ferm că nu acceptă comportamentul și să știe că are sprijin. Asta nu îl transformă într-un „copil slab”, dimpotrivă — îi dezvoltă reziliența și capacitatea de a-și proteja propria demnitate.
