Adolescentul nu mai vrea să iasă din cameră, se enervează din lucruri mărunte, doarme mai mult decât înainte și pare că nu îl mai interesează nimic. Părinții pot pune aceste schimbări pe seama vârstei, mai ales că adolescența vine cu o nevoie mai mare de independență, schimbări emoționale și dorința de intimitate.
Dar depresia la adolescenți nu se manifestă întotdeauna prin tristețe evidentă sau plâns. Uneori, primele semne sunt iritabilitatea, retragerea socială, oboseala sau pierderea interesului pentru activități care înainte le făceau plăcere.
Ce schimbări de comportament pot indica o depresie la adolescenți
Este firesc ca un adolescent să își dorească mai mult timp singur, să aibă zile în care este iritabil sau să nu mai fie la fel de comunicativ cu părinții. Diferența apare atunci când schimbările persistă, se accentuează și încep să îi afecteze viața de zi cu zi.
Printre manifestările care merită atenție se numără:
-
Iritabilitatea și izbucnirile frecvente de furie. Un adolescent cu depresie poate părea mai degrabă nervos, ostil sau permanent nemulțumit decât trist.
-
Retragerea din relațiile sociale. Nu mai vrea să își vadă prietenii, evită activitățile de familie și petrece tot mai mult timp izolat.
-
Pierderea interesului pentru lucrurile care îi plăceau. Renunță la sport, hobby-uri sau alte activități care înainte îl entuziasmau.
-
Modificările somnului și ale energiei. Doarme mult și tot este obosit sau, dimpotrivă, adoarme greu și se trezește frecvent.
-
Schimbările apetitului. Poate mânca semnificativ mai puțin sau mai mult decât înainte.
-
Dificultățile de concentrare și scăderea performanței școlare. Îi este greu să urmărească lecțiile, să își termine temele sau să se organizeze.
-
Sentimentele de inutilitate, vinovăție sau lipsă de speranță. Poate spune că nu este bun de nimic, că îi dezamăgește pe ceilalți sau că nimic nu se va îmbunătăți.
Niciunul dintre aceste comportamente nu confirmă, singur, existența depresiei. Contează durata, intensitatea și asocierea mai multor simptome.
Cum faci diferența dintre schimbările normale ale adolescenței și depresie
Un adolescent poate avea o zi proastă, se poate certa cu părinții și apoi se poate bucura de o întâlnire cu prietenii. În depresie, starea de tristețe sau iritabilitate și pierderea interesului tind să persiste și să afecteze mai multe aspecte ale vieții.
Dacă simptomele sunt prezente aproape zilnic, timp de cel puțin două săptămâni, este recomandată o evaluare de specialitate. Nu este însă necesar să aștepți două săptămâni dacă manifestările sunt severe sau siguranța adolescentului este în pericol.
Uneori, dificultățile emoționale se reflectă și în felul în care adolescentul își percepe corpul. Comparațiile cu ceilalți, nemulțumirea față de aspectul fizic și presiunea socială pot contribui la suferința psihologică, deși nu indică automat depresie.
Pentru părinți, un indiciu util este schimbarea față de comportamentul obișnuit al adolescentului. Dacă înainte era sociabil, iar acum evită constant prietenii, dacă renunță la lucrurile care îi plăceau și pare lipsit de energie aproape zilnic, merită să afli ce se întâmplă. În cazul preocupărilor legate de aspectul fizic, poate fi util și articolul despre cum să răspunzi atunci când copilul spune că este urât sau gras.
Cum vorbești cu adolescentul dacă bănuiești că trece printr-o depresie
Încearcă să deschizi conversația fără reproșuri sau interpretări despre comportamentul lui. În loc de „Nu mai faci nimic, stai numai în cameră”, poți spune: „Am observat că în ultima vreme pari foarte obosit și nu mai ai chef de lucrurile care îți plăceau. Mă îngrijorează cum te simți. Vrei să vorbim?”.
Este posibil să nu îți răspundă imediat. Evită să îl presezi, să îi minimalizezi emoțiile sau să îi spui că nu are motive să fie trist. Ascultă-l și arată-i că poate vorbi fără să fie judecat. Dacă simptomele persistă, programează o evaluare la un specialist în sănătatea mintală a copiilor și adolescenților. Poți afla și cum funcționează confidențialitatea la psihoterapeut și ce informații poate primi părintele despre adolescent.
Există însă situații în care nu trebuie să aștepți. Dacă adolescentul vorbește despre moarte, spune că nu mai vrea să trăiască, se autovătămează sau exprimă intenția de a se sinucide, ia aceste semnale în serios. Întreabă-l direct dacă se gândește să își facă rău. Dacă există un pericol imediat, nu îl lăsa singur, îndepărtează obiectele periculoase dacă poți face asta în siguranță și sună la 112.
Adolescența aduce schimbări emoționale și comportamentale, dar suferința persistentă nu trebuie explicată automat prin vârstă. Uneori, în spatele unui adolescent care pare leneș, iritabil sau retras se află un tânăr care are nevoie de ajutor, dar nu știe cum să îl ceară.
